Remarcabilul istoric ardelean Mircea-Gheorghe Abrudan, un fervent cercetător al Arhivelor și istoriei Transilvaniei, ne propune o nouă carte. Cartea unui Martir: Protopopul Aurel Munteanu (1882-1940) – martir al poporului român și mucenic al Bisericii Ortodoxe (Editura Renașterea, Cluj Napoca, 2020, 265 pg.). Autorul ne scrie parcă o epistolă de iubire de Neam trecută prin pârga pregătirii sale istorice. Fără patimă și acuze, redă viața teribil de relevantă pentru clerul din Ardeal, viața unui om-preot, on nod de cultură pentru parohiile sale și generațiile de astăzi. Cercetătorul consemnează:

„Îndemnul paulin (Evrei 13, 7) m-a determinat să scriu acest sintetic, dar cuprinzător volum dedicat memoriei protopopului Aurel Munteanu (...) al Huedinului, de la a cărui moarte martirică se împlinesc optzeci de ani în toamna acestui an. Figură marcantă a clerului ortodox și elitei românești din județul Cluj și din Eparhia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, preotul Aurel Munteanu a primit „botezul sângelui” în 10 septembrie 1940. Neobosit slujitor al altarului și culturii românești din zona Huedinului și a nordului Munților Apuseni, Părintele Aurel și-a încununat activitatea pastorală, culturală, națională și socială cu un sfârșit martiric, pe care l-a îmbrățișat cu eroism și care îi conferă peste timp cununa muceniciei” (pp. 13-14).

În anul în care nu am sărbătorit Trianonul și am uitat de Diktatul de la Viena, cartea lui Mircea-Gheorghe Abrudan vine ca un stick de memorie culturală și mărturisitoare. Povestea vieții lui Aurel Munteanu – născut la 2 mai 1882 în Merghindeal, lângă Agnita, unde acum are și o casă de aducere aminte –  este spusă cu echilibru și drag. Pornind de la cercetări anterioare – lucrări ale Părintelui Valeriu Gr. Sima (un manuscris dactilografiat), Nicolae Șteiu și excelenta Cronologie a vieții lui Aurel Munteanu publicată de Ioan Negru în volumul semnat de ... Aurel Munteanu (Monografia comunei Sebeșul-Mare/ Valea Drăganulu, apărut în 2016 la Editura Grinta), pe mărturiile Medicului Vasile Pașca – martor ocular a multe clipe grele în Huedin – ori atent la superbul Panegiric alcătuit de medicul reghinean Dr. Eugen Nicoară (pe care ni-l așează la îndemână în această carte, pp. 157-192), analizând o serie de mărturii ale celor care l-au cunoscut – mai întâi soția acestuia, Lucreția Munteanu – autorul nostru caută cu acrivia istoricului și duhul teologului urmele trecerii prin istoria, încă aproape, personalității Părintelui Aurel și a celor ce i-au stat în jur.

Citim pagini despre copilăria sa (pp. 23-29), despre Activitatea pastorală din Valea Drăganului (pp. 29-45), activitatea sa de Protopop al Huedinului (pp. 45-72) precum și moartea sa martirică, profanarea trupului său și umilirea unei comunități creștine întregi sub ochii nou prezentei autorități maghiare. Ucis de etnici maghiari din Huedin, alături de cel care încercase să îl salveze – plutonierul român Gheorghe Nicula – Protopopul Aurel Munteanu a fost ridicat de către aceștia pe când mergea spre spitalul local pentru a înmormânta un ostaș român – „de lege românească” – ce murise acolo. Batjocorit și ucis, efigia lui nu este adusă înaintea noastră spre ură ori judecată, ci pentru a nu uita în balansul de eroisme ieftine în care ne scăldăm care este definiția martiriului autentic. Datele despre simulacrul de proces la care sunt supuși ucigașii ori poveștile despre înmormântarea sa – acceptată cu greu – după ce fusese aruncat împreună cu co-martirul Nicula la marginea de gunoi a Huedinului, drama Lucreției Munteanu și familiei Părintelui și amănunte din lupta pentru adevăr sunt remarcabil propuse cititorului.

Merită să amintim că lucrarea cuprinde o anexă de texte – martor asupra personalității remarcabilului Aurel Munteanu: o predică la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași (mss nedatat, pp. 109-115), o predică la înmormântarea protopopului greco-catolic Ioan Pop al Morlăcii (Morlaca, 30 iulie 1924, pp. 116-120), un scurt istoric al protopopiatului ortodox din Huedin, publicat de Aurel Munteanu în revista Renașterea de la Cluj în 13 mai 1928 (pp. 120-129), Istoricul bisericii din Huedin – al aceluiași, publicat în Renașterea din 17 ianuarie 1932 (pp. 129-132), Cuvântarea protopopului Aurel Munteanu la sfințirea bisericii catedrale a moților din Huedin (14 octombrie 1934, pp. 133-137), un articol al protopopului despre noua biserică ortodoxă română din Huedin – Renașterea, 16 octombrie 1932 (pp. 137-139), Raportul protopopului Aurel Munteanu către colonelul Manole Enescu, prefectul județului Cluj, despre atmosfera populației din satele regiunii Huedinului și dezideratele naționale ale românilor și ale ungurilor – 20 august 1940 (pp. 139-142), fragmentul referitor la crima de la Huedin, din 10 septembrie 1940, extras din documentele existente la dosar și din sentința publică a Tribunalului Poporului din Cluj – 11-13 martie 1946 (pp. 142-156) și remarcatul deja de către noi Panegiric al medicului Dr. Eugen Nicoară despre martiriul  protopopului Aurel Munteanu, publicat în 1946 la Cluj (pp. 157-192). O serie de anexe fotografice (pp. 195-221) precum și o bibliografie amplă – inclusiv cu izvoarele inedite ale cercetării – încununează o carte de iconografie istorică și duhovnicească a unui om remarcabil.

Aș vrea să înțelegem bine. Nu este o carte despre unguri și români. Ci una despre încrederea trădată în omenie. Și despre omenia care biruie ticăloșia. În Hristos. Protopopul Aurel Munteanu le spunea oamenilor la 8 septembrie în Catedrala Moților din Huedin: „Nu plecați! Nu vă părăsiți căminele! Dumnezeu ne va ajuta să trecem și peste aceste zile grele. Eu rămân la datorie. Avem declarația dată de prim-ministrul de la Budapesta, Teleki Pal, că ne este asigurată viața și drepturile civile...” (pg. 100). Păstorul cel bun care își pune viața pentru oile sale... Despre râvna unui preot este cartea. Despre supraviețuirea sa sub gloanțele maghiarilor comuniști din 1919 – când îi piere ucisă fetița – și despre comportamentul său creștin ireproșabil (mărturie stau cuvintele preotului reformat maghiar din Huedin apărut ca martor în instanțe), despre un am al ASTREI muncitor și tenace până la sacrificiul suprem. Dacă azi vi se par prea grele unele lucruri să luăm aminte să nu confundăm mofturile cu mucenicia. Aștept cu bucurie ziua în care Sfântul Sinod va trece în Sinaxarul Bisericii jertfa sa. În al Țării este de mult! În 1978, pe când împlineam prima mea vacanță la Ciucea, nașul meu, Danciu Valer, m-a dus în curtea bisericii din Huedin și mi-a povestit povestea lui Aurel Munteanu și a plutonierului Nicula. Am plâns, am urât și iar am plâns. Ca să-mi vindece ura, nașul m-a dus să-l cunosc pe prietenul său maghiar care lucra în Gara din Huedin. A vorbit cu el ungurește apoi m-a lăsat să-i pun întrebări. Nu mai aveam niciuna. Dar nici nu am uitat povestea Protopopului. M-am oprit mereu, trecând prin Huedin, la mormântul său. Și din respect pentru cel care m-a dus dintâi acolo și care știa că iubirea învinge totul. Acum când tânărul Mircea-Gheorghe Abrudan i-a scris viața acestui Martir de neam și credință m-am bucurat tihnit. O carte Sinaxar! În moartea lui e învierea unui Neam întreg.

Sursa: tribuna.ro