Cât de frumoasă este această lume, însă plină de moarte!

Ea se aseamănă unei flori care s-a deschis într-o lună de primăvară: înfloreşte atâta timp cât roua şi ploaia o ţin în viaţă. Îndată ce vine arşiţa, floarea se ofileşte. Aşa şi moartea face să pălească obrajii şi strică în mormânt mădularele cele minunat întocmite...

Dă-ne, Doamne, scăpare şi ocrotire în tărâmul unde drepţii sălăşluiesc!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, pp. 124-125)