O lecție remarcabilă de constituționalitate și realism politic
De foarte multă vreme nu am citit o lucrare științifică scrisă atât de viu, de „jurnalistic” păstrând, totodată, exigențele unei lucrări academice. Un next level academic în Dreptul românesc onorează știința Dreptului și cultura românească deopotrivă.
Pentru cei care cred că „părerologia” este formă științifică de ocupat cu emfază platourile de televiziune am o propunere pentru vindecare. Autorii Manuel Guțan, Oana Rizescu, Bogdan Iancu, Cosmin Cercel și Bogdan Dima ne propun lucrarea Șefii de stat: dinamica autoritară a puterii politice în istoria constituțională (Editura Universul Juridic, București, 2020, 496 pg.). Prin această carte dispunem de una dintre cele mai ample sinteze de istorie a Dreptului Românesc în orizontul său cel mai necercetat, parcă: istoria constituțional-politică românească.
Vă propun să „citim” lucrarea, neuitând să subliniem că primul dintre autori, Manuel Guțan este colegul nostru universitar de aici, din Sibiu, și propune Studiul Introductiv: Șeful statului la români: între deziderat constituțional și realitate politică: 1. Obiective și scopuri; 2. „Șefii de stat”; 3. Autocrație și constituționalism liberal-democratic; 4. Pluridisciplinaritatea metodologică și înțelegerea dreptului în context; 5. Locul și rolul central al șefului statului în arhitectura constituțională românească; 6. Dinamica autoritară a puterii politice în istoria constituțională românească; 7. Istoria contează?!; 8. Ce ne poate rezerva viitorul?; 9. Structura volumului; Bibliografie (pp. 13- 91);
Oana Rizescu propune: 1. Chipurile autorității domnești și formele contestării sale. Tipul societății tradiționale românești și inovațiile fanariote: 1. Tranziție și fanariotism: continuitate și ruptură în sfera contestării politice; 2. Discursuri publice și ascunse: clarificări metodologice; 3. Discursuri publice și ascunse: caracteristici generale în contextul românesc; 4. Discursuri domnești de tranziție: conexiunea bisericească, cea otomană și cea boierească; 5. Discursuri boierești de tranziție: demersul antidomnesc, cel antigrecesc și convergențele lor; 6. Ierarhie ecleziastică în tranziția spre fanariotism; 7. Epoca fanariotă: discursul puterii; 8. Epoca fanariotă: discursuri contestatare; Bibliografie (pp. 92- 148);
Manuel Guțan cu o nouă contribuție: 2. Avatarurile autoritarismului domnesc la mijlocul secolului al XIX-lea: între absolutism (luminat) și cezarism (democratic) (1834- 1866): 1. Autoritarismul domnesc și modernizarea constituțional- politică a Principatelor Române între 18000-1866 (1.1. Modernizarea constituțională constituțională românească între transplant constituțional și imperialism constituțional; 1.2. Transplant constituțional și autoritarism domnesc); 2. Regulamentul organice și eșecul „monarhiei limitate” (1831-1858)(2.1. Modernizarea constituțională și separația puterilor în stat în Regulamentele organice; 2.2. Nașterea unui deziderat constituțional- politic: limitarea autoritarismului domnesc; 2.3. „Monarhia limitată” și rolul domnului în Regulamentele organice); 2.4. Viața constituțional- politică a anilor 1834-1848: între monarhia limitată și absolutismul (despotic sau luminat) al domnilor regulamentari- 2.4.1. Monarhie parlamentară sau monarhie limitată; 2.4.2. Adunările obștești și limitarea puterii domnești; 2.4.3. Autoritatea domnească între contraputerea Adunării obștești și puterea protectoare. 2.5. Instaurarea monarhiei absolute (1849); 3. Un transplant constituțional de succes: cezarismul democratic (1858-1866): 3.1. Adunările ad-hoc de la 1857 și căutarea unui model constituțional neautocratic; 3.2 Radiografia unui experiment autoritarist: Convenția de la Paris din 19 august 1858:- 3.2.1. Interesul major pentru gradul de integrare legislativă și administrativă a Principatelor; 3.2.2. Interesul secundar pentru problema diviziunii puterilor în stat; 3.2.3. Imperialismul constituțional european și elita politică românească; 3.3. Autoritarism domnesc vs regim parlamentar în viața constituțional- politică (ianuarie 1859- mai 1864); 3.4. Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris (mai 1864) și autoritarismul domnesc gradual; 4. Concluzii și Bibliografie; (pp. 149- 246).
Bogdan Iancu ne propune studiul Separația puterilor în Constituțiile de la 1866 și 1923: modernizarea periferică ca generator de autoritarism structural: 1. Introducere: constituția normativă ca simptomatologie și simbolistică a modernității; 2. Constituția de la 1866: 2.1. Recepție și distorsionate în transferul de modele constituționale; 2.2. Universalism și etnocentrism în construcția națiunii; 2.3. Națiunea restrânsă: „numărul și rațiunea” în construcția corpului politic; 2.4. „Plevna internă”: Rolul regelui sub Constituția de la 1866; 3. La Belle Epoque: România Mare sub Constituția de la 1923: 3.1. Un nou început? România Mare, între ruptură și continuitate; 3.2 Constituția de la 1923: contextul și procesul de adoptare; 3.3. Constituția din 1923 și legea electorală din 1926:...cu reprezentarea minorității; 3.4. Drumul către „dictatura regală”: rolul regelui sub Constituția din 1923; 4. Concluzie și Bibliografie (pp. 247-312);
Cosmin Cercel propune studiul Sub umbra excepției: stat, națiune și conducător în epoca extremelor: 1. Istorie constituțională și experiență autoritară: 1.1. Pentru o istorie constituțională a autoritarismului; 1.2. Autoritarism, totalitarism, dictatură; 1.3. Context istoric și ideologie; 2. Către abis: de la starea de asediu la dictatura regală: 2.1 Legalitatea liberală și statul națiune; 2.2. Putere suverană și stare de asediu; 2.3. Evoluții politice: întoarcerea suveranului; 2.4. Între rege și Căpitan; 2.5. Revoluția regală și statul carlist; 3. Legalitate sub asediu: 3.1. Statul dual; 3.2. Conducătorul; 3.3. Depline puteri; 3.4. Umbra excepției; 3.5. Moștenirea autoritarismului de dreapta; 4. Interregnum constituțional: 4.1. Salvarea țării de la catastrofa totală; 4.2. Limitele suveranității; 4.3. Retribuție pentru dezastrul țării; 4.4 Către o nouă dictatură; 5. De la dictatura proletariatului la președintele Republicii- 5.1 Stalinism dincolo de eternitate; 5.2. Stat, drept și revoluție; 5.3. Marea retragere juridică; 5.4. Democrația populară; 5.5. Dictatura proletariatului; 5.6. Unitatea puterii de stat; 5.7. Experiența comunistă; 6. Concluzii finale și Bibliografie (pp. 313- 427).
Bogdan Dima propune lecturii noastre: „Dacă nu ne lăsați să ne organizăm, nici control nu vom avea, nici organizare”: 1. Obiective, ipoteze și metode: 1.1. Obiectivele cercetării; 1.2. Ipotezele cercetării; 1.3. metodele cercetării; 2. Președintele a murit, trăiască Republica!: 2.1. Deciziile Consiliului Frontului Salvării Naționale; 2.2. Deciziiile Consiliului Provizoriu de Uniune Națională; 2.3. Deciziile Adunării Constituante; 3. În căutarea legitimității: 3.1. Metamorfoza șefului de stat; 3.2. Alegerea alegerii directe a șefului de stat; 3.3. De el legăm tot; 3.4. Un Rege constituțional; 4. Premisele constituționale ale activismului șefului de stat: 4.1. Activismul ca autoritarism; 4.2. Imposibila neutralitate a Președintelui; 4.3. Incoerențe constituționale justificate; 5. Concluzii și Bibliografie (pp. 428- 496).
Lăsând la o parte orice gentilețe de rubrică, cred că fără nici o rezervă că ne aflăm dinaintea unei lucrări-capodoperă fără de care Dreptul constituțional, istoria Dreptului ori pur și simplu politologia ori hermeneutica geopolitică românească nu mai poate fi gândită. Fiecare capitol-studiu înflorește din cel anterior, echipa dovedind o excelentă cunoaștere a istoriei și nuanțelor ei. Suntem, cred, dinaintea unei rememorări culturale, în primul rând, a istoriei noastre prin lentila extrem de bine reglată a sobrietății cercetării academice. Bibliografia este ea însăși sursă a posibile cercetări și fiecare capitol de lucrare îmi apare o teză ce poate fi dezvoltată într-un doctorat serios, într-un parcurs de cercetare dinamic, viu. De foarte multă vreme nu am citit o lucrare științifică scrisă atât de viu, de „jurnalistic” păstrând, totodată, exigențele unei lucrări academice. Un next level academic în Dreptul românesc onorează știința Dreptului și cultura românească deopotrivă. Acest volum, finanțat printr-un grant al Ministerului Cercetării și Inovării (CNCS-UEFSCIDI, PN-III-P4-ID-PCE-2016-0013, în cadrul PNCDI III) ne oferă argumentul că cercetarea merită susținută și încurajată. Uneori rezultatul ei se încheagă în astfel de lucrări-monument.
Sursa: tribuna.ro
Exclusiv la „Quo Vadis”: Va fi lansat un volum care cuprinde rugăciunile personale ale Părintelui Iosif Vatopedinul
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro