Este şi nu este adevărat, pentru că predica a existat de la începuturile creştinismului. Kerigma [= predică (gr.)] aceasta apostolică, învăţătura Apostolilor săvârşită de ei înşişi mai întâi – pentru că Mântuitorul i-a trimis pe Apostoli la propovăduire, la vestirea cuvântului – îşi are locul imediat după citirea Evangheliei. Adică acolo ar trebui să-şi aibă locul, pentru că astăzi în cele mai multe parohii nu se mai procedează aşa, ci către sfârşitul Liturghiei, din cauză că vin credincioşii prea târziu la biserică.

Eu cred că predica este necesară nu atât ca să-i înveţe pe credincioşi cuvântul lui Dumnezeu, deşi şi asta trebuie, cât să-i pregătească oarecum pentru Liturghia respectivă. Atunci când preotul predică imediat după Evanghelie, el atrage atenţia credincioşilor asupra a ceea ce toată obştea împreună cu preotul vor trăi în cadrul Liturghiei care urmează. (IPS Serafim Joantă)

(Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, pp. 168-169)