Sfântul Nicolae salvează un om de o haită de lupi
Într-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat, când deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. În câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. În disperare, omul a strigat: „Dumnezeule și Sfinte Nicolae, ajutați-mă!”. Şi deodată a început să sufle un vânt puternic şi s-a pornit o vijelie. Ea a năvălit asupra lupilor şi, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă.
La mijlocul anilor 1980, un creştin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din oraşul Taskent. Acolo a văzut un om care, cu mare evlavie şi neîncetat, se închina şi aprindea lumânări în faţa icoanei Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discuţie şi omul i-a împărtăşit minunea pe care a săvârşit-o cu el Sfântul Nicolae.
Într-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat, când deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. În câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. În disperare, omul a strigat: „Dumnezeule şi Nicolae, ajutaţi-mă!”. Şi deodată a început să sufle un vânt puternic şi s-a pornit o vijelie. Ea a năvălit asupra lupilor şi, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă.
Când vântul s-a potolit, omul a văzut lângă el un bătrânel cărunt, care i-a zis: „Caută-mă în biserica rusească!” şi a dispărut. Venind în biserica ortodoxă, acest om, cu mirare şi bucurie, a recunoscut în chipul Sfântului Nicolae pe „bunicuţul” care l-a salvat noaptea în stepă.
(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sofia, Bucureşti, 2004, p. 5)
Minuni contemporane ale Sfântului Ioan Gură de Aur
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro