Mântuitorul, vorbind de moartea dreptului şi cea a păcătosului, a arătat acelaşi lucru, zicând că moartea păcătosului este cumplită, pe când a dreptului este frumoasă. „Nebune! În această noapte ţi se va cere sufletul tău!” (Luca 12, 20), a zis El despre cel păcătos, pe când al doilea, dreptul, va fi dus de îngeri în sânul lui Avraam (Luca 16, 22).

Prin urmare împrejurările ce însoţesc şi o moarte şi alta, trebuie să fie asemenea, după mărturisirea Sfinţilor Părinţi.

Aşadar, de noi înşine, cu ajutorul lui Dumnezeu negreşit, atârnă felul morţii noastre. Noi putem să o facem sau frumoasă sau cumplită, după cum am îndeplinit poruncile lui Hristos: „Fiţi gata în tot cea­sul de moarte, pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”.

Prin urmare, o pocăinţă neîncetată şi o credinţă vie şi lucrătoare în Domnul nostru Iisus Hristos ne va aduce o moarte dulce şi paşnică.

Nu numai cei săraci ca Lazăr se fac vrednici de un sfârşit fericit, ci şi cei bogaţi, de vor fi săraci cu duhul şi plini de umilinţă. Nu numai cei bogaţi, ca acest îndestulat nemilostiv din Evanghelie, merg în iad şi mor de o moarte cumplită, dar şi cei săraci, dacă nu-şi poartă crucea lor cu răbdare şi mărime de suflet. În acest fel pregătiţi-vă de moarte în tot ceasul!

Groaza şi durerea ce preced moartea sunt fireşti omului şi toţi sfinţii se pregăteau pentru ceasul cel înfricoşat prin lacrimi şi sfârşitul lor a fost binecuvântat.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 23)