Când te rogi, aceasta să-ţi fíe rugăciunea:

Doamne, învredniceşte-mă să fiu cu adevărat mort pentru vorbele acestui veac.

Şi se întâmplă că ai adunat în aceste vorbe toate cererile. Sileşte-te, să împlineşti în tine lucrul acesta. Că dacă fapta urmează după rugăciune, atunci cu adevărat te-ai aşezat în slobozenia lui Hristos. Că a fi mort pentru lume însemnează, nu numai să te îndepărtezi de la împărtăşirea cu lucrurile lumii prin vorbire, dar nici măcar să nu doreşti vreunul din bunurile ei, în vorbele pe care le gândeşti în mintea ta.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 189)