Legea Sănătăţii adoptată de preşedintele Obama în Statele Unite (HHS) a intrat de câteva zile în aplicare. Este o lege aberantă şi absurdă, care obligă orice angajator să finanţeze anticoncepţionalele sau produsele avortive ale angajaţilor.

Deşi în tradiţia americană legea ar trebui să aibă excepţii religioase, s-a efectuat o intruziune inadmisibilă în integritatea credinţelor religioase. Numai instituţiile religioase sunt exceptate de la regulă, Însă, într-o dialectică a falsului, organizaţii religioase sunt catalogate drept laice, în încercarea de a le supune acestei legi monstruoase. Societăţi de caritate, spitale, case pentru copii, universităţi, toate acestea nu pot fi catalogate instituţii cu profil religios.

Care entitate instituţională se califică pentru excepţie? Trebuie să fie o organizaţie non-profit, să aibă ca scop inculcarea valorilor religioase, să angajeze persoane care practică religia, să slujească persoane religioase.
Astfel, o parohie creştină cu greu s-ar califica în această situaţie.

Să luăm un exemplu: Un spital catolic, fondat şi sponsorizat de călugăriţe, care se luptă să vindece bolile după porunca Mântuitorului.  Ne pare rău, nu e destul de catolic. Scopul nu este inculcarea valorilor religioase, şi nici măcar nu întreabă pe bolnavi ce religie au atunci când vin în stare gravă.

Un centru catolic pentru cei fără adăpost, unde cei sărmani găsesc un pat, un duş şi o masă bună? Ne pare rău, nu e catolic sau religios. Slujeşte tuturor celor ce caută ajutor, indiferent de credinţa lor. (Aţi prefera ca la uşă să fie daţi afară cei ce nu au un certificat de botez sau nu recită fluent Crezul Niceean?).

Singura cale de a refuza avortivele şi anticoncepţionalele pentru un angajator creştin într-o instituţie creştină este de a nu plăti asigurarea de sănătate pentru pacienţi şi a plăti 2000 de dolari amendă pentru fiecare dintre ei. Aici vedem adevărata faţă a legii, care este de fapt o lege restrictivă care forţează instituţiile şi firmele să plătească bani grei doar pentru a fi credincioşi vocaţiei lor creştine. Este un caz tipic de persecuţie religioasă. Jertfeşti zeului avortului sau dacă nu, plăteşti amenzi uriaşe.

În fond problema nu este nicidecum contraceptivele sau avortivele. Ele sunt lucruri banale pentru cei mai mulţi dintre americani. Este vorba despre invazia statului anti-creştin în inima credinţei creştine, despre un abuz uriaş al societăţii seculare care impune cultura morţii în viaţa cetăţenilor ei, despreo luptă acerbă a întunericului împotriva oamenilor care doresc viaţa şi lumina oamenilor.

Nu vrei să ucizi prunci nevinovaţi în pântecele mamelor lor? Te silim noi s-o faci!