Veniți la Mine... și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre (Matei 11, 28-29).

Ce fel de odihnă este aceasta pe care Domnul o promite celor smeriți? Este vorba de odihna față de păcate, odihna față de patimi, este bucuria dumnezeiască, fericirea Raiului în împărăția lui Hristos cea cerească. Această odihnă o cere prin rugăciunile ei Sfânta Biserică în slujbele de înmormântare, pentru toți creștinii ortodocși adormiți, spunând: Odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului Tău, sau: Odihnește, Doamne, sufletul adormitei..., sau: Cu sfinții odihnește...

Dar cum să ne dăruiască Domnul odihnă de la toate suferințele și necazurile noastre, dacă noi nu ne smerim? O, dacă noi am înțelege adevărata și cea mai înaltă filozofie a Crucii Domnului, și anume smerenia lui Hristos! Nu degeaba marele Sfânt părinte al Bisericii, Macarie Egipteanul, spune că smerenia este esența întregii creștinătăți. Noi trebuie nu numai să înțelegem cu mintea această filosofie mântuitoare, ci să o pătrundem cu toată inima, cu toată ființa și cu toată viața noastră. Atunci Domnul va face în așa fel, încât darurile Crucii Domnului să fie ale noastre. Atunci Domnul nu ne va lipsi pe noi de bucuria Sa dumnezeiască, ne va face să simțim în viața noastră puterea Crucii și a semnului Crucii în lupta cu păcatul, cu patimile și cu toate necazurile.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev), Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, București, 2007, pp. 197-198)