Cineva îmi spunea: „Se spune despre Atena că este „junglă” dar nimeni nu pleacă de acolo! Toți o numesc „junglă” și cu toate astea toți se adună acolo, în „junglă”. Cum au devenit oamenii! Ca animalele. Știți ce fac animalele? La început intră în grajd, se balegă, urinează... După aceea bălegarul începe să fermenteze, simt o căldură și nu le lasă inima să plece din grajd; le place acolo. Tot astfel și oamenii simt căldura păcatului, și de aceea nu-i lasă inima să plece. Își dau seama că miroase urât, dar nu-i lasă inima să plece din căldura aceea. Iată, de va intra acum unul în grajd, nu va suferi mirosul urât. Însă pe altul care stă mereu în grajd nu-l mai deranjează mirosul pentru că s-a obișnuit cu el.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești – I – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 39)