După cum sarea se naşte din apă şi ajungând iar în apă se topeşte întru aceasta şi se face nevăzută, tot astfel şi omul, cu trupul se naşte în viaţă din femeie şi, când se uneşte cu aceasta necuvântător, moare cu sufletul pentru Dumnezeu. De aceea, fiind născut din împreunare păcătoasă trupească, nu te deda iar celor păcătoase şi împreunării trupeşti - ca să nu pieri asemenea sării. Nu pentru aceasta ai fost zidit de Dumnezeu, pentru a te întoarce iar către lucrarea păcătoasă trupească şi să mori, ci pentru ca, dorind cele bune şi fericite, să te înalţi către starea cea dintâi - rânduirea cea fără de păcat de la Dumnezeu şi să izbândeşti întru aceasta. Plăcută este nunta legiuită după trup, de acum, dar curăţia şi înţelepciunea sunt nemăsurat mai bune şi mai preaslăvite: căci Adam dintru început a fost menit tocmai pentru aceasta - adică pentru curăţie şi înţelepciune. Iar căsătoria este îngăduită acum pentru puţină vreme - doar pentru acei care nu doresc sau nu pot să petreacă în curăţie şi să priceapă cele mai bune; curăţia însă dăinuieşte în vecii vecilor.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 53)