Domnul Alekos Lihnos era poliţist. Binevoitor şi serviabil, dar şi cu un aer serios, dădea în fiecare dimineaţă dispoziţii forţelor ce se aflau în subordinea sa. Era o bucurie să-l auzi vorbind. Avea o voce frumoasă şi cristalină. Într-o zi, însă, parcă se simţi o schimbare în vocea lui. Ceva ca o mică strânsoare parcă îl împiedica să vorbească. Pe zi ce trecea, gâtul i se închidea iar vocea i se auzea din ce în ce mai stins. Bietul om se nelinişti. Deja era ceva serios. Se duse la doctor, iar acesta îl examină şi-l trimise de urgenţă la Spitalul Crucii Roşii din Atena - ceva grav trebuie să-i fi găsit doctorul, ceva care depăşea mijloacele sale. Când a ajuns la spital, doctorul Ianovici i-a descoperit o tumoare la gât.

- Domnule Lihnos, trebuie să vă operăm, să scoatem tumoarea.

Operaţie de cancer la gât! Toată familia s-a tulburat. Vai, Doamne, operaţie de cancer la gât... Se strânseră cu toţii acasă şi începură să se roage lui Dumnezeu, de la care de multe ori primiseră ajutor, după care au hotărât să meargă la un chirurg faimos care taie cancerul cu cuţitul Sfântului Duh - la Sfântul Nectarie. Porniră spre Pireu, de unde au luat vaporul ce mergea la Eghina. În două ore au ajuns la mănăstire. S-au dus şi s-au închinat la moaştele Sfântului care îi privea blând din icoană, după care au mers la Sfânta Liturghie. S-au rugat cu toţii cu evlavie pentru ca Sfântul Nectarie să dăruiască sănătate. După slujbă, se apropiară să sărute sfânta raclă. I-au deschis portiţa şi în acel moment de la sfintele moaşte a ieşit ca o boare fină. S-au cutremurat de emoţie.

- Minune! au strigat cei de faţă. Era o minune. Sfântul Nectarie era printre ei. S-au apropiat şi au sărutat sfânta raclă cu buze tremurânde. Apoi au plecat plini de emoţie. O linişte sfântă şi dulce le inundase sufletul şi trupul, le înfrumuseţase chipul şi le făcuse mersul sprinten. Au ieşit din mănăstire şi au plecat spre port. Toate în jur şi înăuntrul lor erau frumoase. O adevărată închipuire a Raiului. Au intrat apoi în vapor care, ca o lebădă albă ce străpungea apele albastre, i-a dus înapoi la Pireu.

Şi cancerul? Unde-i cancerul? Nici urmă de el. Abia la Pireu emoţia le-a slobozit limbile.

- Binecuvîntat să fie Domnul întru sfinţii Lui! a spus atunci poliţistul cu voce frumoasă, curată, cristalină, ca şi mai înainte. Tumoarea dispăruse. Când însă anume sau cum, numai Dumnezeu ştie. În toată Şcoala de Ofiţeri, unde să tot fi fost aliniaţi sub cerul liber trei-cinci sute se bărbaţi ca brazii, răsuna acum din nou vocea puternică şi impunătoare a poliţistului, ca o voce de arhanghel:

- Atenţiune! Privirea către răsărit! Descoperiţi-vă capetele!

Vreţi să-l ascultaţi vorbind şi dumneavoastră? Locuieşte pe strada Eghinis 81, Kipseli, Atena 811. Numărul său de telefon este 834 672.

(Iosif D. Agapitos, Sfântul Nectarie - Sfântul iubirii, Editura Bunavestire, Galați, 2003, pp. 37-38)