„Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu“ (Ps. 45, 11). Să te opreşti înseamnă să izgoneşti afară din suflet tot ce ar putea să întunece chipul lui Dumnezeu aşa cum îl vede mintea, cu simţirile ei să izgoneşti tot ce-ţi îndepărtează atenţia şi simţirea de la Dumnezeu. Dar cum să te opreşti în acest fel în timpul lucrului? Propune-ţi să împlineşti aceasta ca pe porunca lui Dumnezeu, iar nu ca pe un început al tău sau ca pe ceva cerut din afară.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viața lăuntrică, Editura Sophia, București, p. 129)