Am tată de 84 de ani, care a făcut religie la școala primară, în anii 1938. Povestea că toţi, la prima oră, ziceau Tatăl nostru și abia apoi începeau orele.

Doamne, Doamne ceresc Tată/ Noi pe tine te rugăm/ Luminează a noastră minte/ Lucruri bune să învăţăm/ Că tu eşti stăpânul lumii/ Şi al nostru Tată eşti/ Şi pe toate cele bune/ Numai Tu le împlineşti. Acum 50 de ani, așa mă învăţa tata să zic (în gând!) în pauză de la şcoală, ca să înţeleg ce ne învăţa tovarăşa învăţătoare. La școală învăţam că omul se trage din maimuţă, acasă părinţii ne vorbeau din Biblie, despre cum ne-a făcut Dumnezeu. Sigur că aveam încredere în părinţi! Deci, părinţii au obligaţia morală să nu-i lipsească pe copii de Dumnezeu!

(Mărturie de la Elena Nechita, cititor al portalului Doxologia)