Copiii zilelor noastre cresc într-o lume cu totul diferită de cea pe care am cunoscut-o noi ca şi copii. În cartea „Authentic Parenting in a Postmodern Culture”, apărută la Harvest House Publishers în 2007, Mary E. DeMuth, autoarea cărţii, explică importanţa înţelegerii de către părinţi a acestei culturi postmoderne, pentru a-i putea ajuta şi pe copii să trăiască şi să-şi urmeze credinţa, în condiţiile provocărilor acestei lumi. Pe scurt, Mary DeMuth spune că a fi părinte creştin în cultura postmodernă înseamnă tocmai să-ţi adaptezi maniera de a-l creşte la cerinţele acestei lumi, având însă în permanenţă inima la Hristos. În articolul de azi prezentăm câteva idei desprinse din această carte.

Mai întâi, e nevoie să cunoaştem perspectiva postmodernă. Oamenii care au o viziune postmodernă întreabă, cercetează, se informează. Pentru ei, adevărul e mai mult subiectiv decât obiectiv şi această perspectivă le determină chiar realitatea vieţii. Ei preţuiesc comunitatea şi autenticitatea. Unii dintre ei îi verifică validitatea în propria viaţă. De obicei, nu ajung la credinţă prin decizii raţionale, ci cresc în relaţie cu alţii.

Învăţaţi-vă copiii să se raporteze la Dumnezeu în viaţa lor. Ajutaţi-i să înţeleagă că, deşi lumea de azi îi învaţă că toate se învârt în jurul lor, de fapt, Dumnezeu e centrul vieţii tuturor. Ajutaţi-i să crească în ascultare de Dumnezeu, în ciuda a ceea ce spune lumea din jurul lor.

Învăţaţi-i să descopere prezenţa lui Dumnezeu în activităţile mărunte

Ajutaţi-i pe copii să intre în lume. Nu lăsaţi frica de răul din lume să vă împiedice la a vă trimite copiii să fie făclii în întuneric. Credinţa copiilor voștri se poate întări dacă ei învaţă să discearnă păcatul, să iubească păcătosul, să reziste ispitelor şi să-L vadă pe Hristos în fiecare om pe care-l întâlnesc.

Vedeţi-vă copiii ca pe nişte ferestre. Dați-i voie copilului să devină o fereastră prin care Îl vedeţi şi trăiţi propria relaţie cu Dumnezeu. Preţuiţi valoarea intrinsecă a copilului, conştientizând că atunci când îl întâmpinaţi pe el cu bucurie, Îl întâmpinaţi de fapt pe Domnul în viaţa voastră. Rugaţi-L pe Dumnezeu să se folosească de copii pentru a vă ajuta în deprinderea unor trăsături importante ca răbdarea, căutarea Lui şi bucuria. Prin copii putem vedea în ce relaţie suntem noi înşine cu Hristos. De asemeni, rugaţi-L să vă arate cum lucrează El cu copiii. Cercetaţi-vă periodic pentru a vedea cum v-au ajutat copiii să vă apropiaţi de Hristos în ultima vreme.

Faceţi din casă un colţ de rai. Creaţi un mediu în casă care să vă ajute, atât pe copii, cât şi pe voi, să vă apropiaţi de Dumnezeu. Faceţi din casa voastră un loc liniştitor, în care fiecare membru al familiei să găsească pace şi mângâiere pe timp de furtună. Un loc în care copiilor să le placă să vină împreună cu prietenii. Un loc în care să poată fi ei înşişi şi să-şi exprime emoţiile. Asiguraţi-i că-i iubiţi, orice ar face sau spune. Vorbiţi frumos şi folosiţi cuvinte încurajatoare. Întâmpinaţi-le cu înţelepciune problemele mai grele sau mai delicate. Fiţi acolo pentru copii oricât de des se poate.

Limitaţi accesul la programe TV, filme ori internet. Încurajaţi-i să iasă în aer liber la joacă, la plimbare. Plângeţi cu ei când sunt trişti, bucuraţi-vă împreună de victoriile lor. Citiţi cu ei, jucaţi-vă, râdeţi. Învăţaţi-i să descopere prezenţa lui Dumnezeu în activităţile zilnice, mărunte, cum ar fi cele de menţinere a curăţeniei.

Folosiţi mijloacele artistice. Ajutaţi-i pe copii să aprecieze şi să participe la diferite manifestări artistice, foarte importante în viaţa omului postmodern. Încurajaţi-i să-şi descopere şi să-şi dezvolte talentele şi să le folosească în manieră creativă. Ajutaţi-i să observe arta bisericească. Vizitaţi muzee. Ieşiţi în natură şi observaţi frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu. Citiţi, compuneţi şi spuneţi poveşti împreună. Faceţi reviste de artă. Mergeţi la evenimente culturale. Ascultaţi diferite stiluri de muzică împreună. Aveţi deschidere pentru a putea învăţa lucruri noi ca şi familie.

Încetaţi să vă condamnaţi că nu sunteţi perfect

Fiţi antrenorii copiilor voștri. Dacă aveţi copii mai mari, începeţi să vă reorientaţi de la a le spune şi arăta ce să facă la a-i îndruma spre a învăţa şi suporta din consecinţele propriilor decizii şi greşeli. Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi-i mai mult atunci când lucrează pentru luarea unei decizii. Încercaţi să-i lăsaţi mai liberi să înveţe să gândească pentru ei înşişi şi să-şi asume responsabilitatea propriei vieţi.

Când copiii fac greşeli, amintiţi-vă că o experienţă dureroasă e o oportunitate valoroasă pentru a le întări caracterul. Atunci când reuşesc, bucuraţi-vă împreună cu ei. Învăţaţi-i să-şi stabilească scopuri şi obiective pentru viaţă şi observaţi-i în urmărirea lor fără să-i criticaţi. Puneţi-le întrebări ajutătoare pentru a determina care e pasul următor cel mai înţelept pe care-l au de făcut. Aveţi încredere în ei. În loc să concuraţi cu copiii, învăţaţi-i să câştige bătălia cu ei înşişi.

Fiţi vii! Aveţi nevoie să fiţi vii din punct de vedere spiritual pentru a putea să-i încurajaţi pe copii. Nu-i puteţi hrăni sufletește dacă voi înşivă sunteţi goi. Faceţi linişte în sufletul vostru pentru a putea auzi gândul lui Dumnezeu, Care vă vorbeşte. Rugaţi-L pe Mântuitorul să vă dea pacea Lui, în aşa fel încât să creaţi o viaţă liniştită şi plină pentru copiii voștri. Răstigniţi pe cruce stresul, având încredere în Domnul că vă va ajuta în orice problemă vă preocupă. Încetaţi să vă condamnaţi că nu sunteţi perfect şi începeţi să vă bazaţi pe mila şi harul Domnului.

Lăsaţi-vă viaţa cu mulţumire în grija Domnului. Învăţaţi-vă copiii că viaţa e un dar. Învăţaţi-i să fie recunoscători şi să-şi exprime mulţumirea faţă de Dumnezeu. Când copiii voștri vor putea să-I mulţumească lui Dumnezeu în mijlocul greutăţilor vieţii, oamenii din cultura postmodernă vor fi atraşi spre Domnul prin ei.

(*Toate aceste sfaturi, mai degrabă practice, completează sfaturile Sfinților Părinți cu privire la rugăciune cât mai multă, împărtășirea deasă a copiilor, participarea regulată la slujbele Bisericii noastre Ortodoxe, spovedanie deasă și o atmosferă cât mai duhovnicească în casă).