Depărtaţi-vă de păcate şi faceţi tot binele pe care îl întâmpinaţi în cursul vieţii voastre - nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul, şi cu inima, nu numai în exterior, ci şi în interior, adică şi gândurile, şi sentimentele să fie întotdeauna plăcute lui Dumnezeu. Ce mai există în afară de viaţa cea bună? Proorocul spune: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta (Ps. 26, 13). Prin aceasta a exprimat pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu împreună cu râvna neîncetată de a-I face în toate pe plac Lui.

De obicei calea cea strâmtă nu ne place... Noi vrem lărgime şi spaţiu. Nu aude Domnul, oare, aceste strigăte? Le aude, însă nu voieşte să schimbe orânduirea vieţii noastre, deoarece lucrul acesta nu ar fi spre binele nostru. Aşa a fost orânduită starea noastră, încât numai strâmtorarea ne ţine în adevărata alcătuire. Îndată ce păşim în lărgime, ne împrăştiem şi pierim. De aceea domneşte pe pământ strâmtorarea, ca fiind mediul cel mai bun pentru noi. Raţiunea apostolică vede în general în strâmtorare şi în situaţiile deosebit de grele dragostea părintească a lui Dumnezeu faţă de noi şi pe cei care se află în strâmtorare îi socoteşte fiii apropiaţi ai lui Dumnezeu...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, pp. 266-267)