Să ne pocăim cu adevărat și să ne întoarcem la Dumnezeu. Dacă vom înțelege că nu putem singuri, și sigur nu putem, să-L rugăm pe Dumnezeu, să-I spunem direct, sincer, cinstit, fără să dăm înapoi: „Dumnezeule, oricât m-ar costa, fă să mă smeresc și să mă pocăiesc cu adevărat! Oricât m-ar costa, fă să mă întorc la Tine, să-mi văd păcatul, să alerg la Tine, lumina și mântuirea mea!”. Nu ne-am pocăit. Căința nu a pătruns adânc în sufletul nostru. Ne stăpânește egoismul, mândria, iubirea de sine, întunericul dens. Diavolul ne-a biruit. Ni se cere pocăință adevărată! Dumnezeu este Cel Care ne va lumina pe toți și ne va ajuta să ne pocăim și să ne mântuim.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Adame, unde ești?, Editura Bizantină, p. 102-103)