Introducere

Pericopa evanghelică menită a se citi în duminica Floriilor începe cu un popas la Lazăr. Aflată la o distanță destul de mică de capitală, Betania era un loc în care Învățătorul poposește adesea. Are aici prieteni buni. Pe Lazăr și surorile sale. Îi dovedise acestuia că ține la el chemându-l înapoi la viață de dincolo de fruntariile ei. Oprirea e marcată de un episod aparte. Un act de mare tandrețe, săvârșit de una dintre surori, Maria. Vasul cu mir de nard i-a slujit acesteia drept instrument pentru ungerea picioarelor Sale, pe care le va șterge apoi cu mirosul mirului. Cârtirii lui Iuda, care și-ar fi dorit, chipurile, ca banii obținuți prin vânzarea substanței prețioase să fie folosiți pentru săraci i se răspunde blajin: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna”.

Intrarea

Momentul de respiro aduce cu sine mulțimile. Aflând că Hristos este acolo, acestea vor veni în număr mare să-L vadă. Faptul îi va determina pe conducătorii religioși ai vremii să ia o decizie drastică. Alături de Fiul Omului va trebui omorât și Lazăr. Spre a se distruge pentru totdeauna o prețioasă mărturie cu privire la cele săvârșite de El. Una care le-ar putea vădi răutatea și uneltirile.

Ziua următoare e marcată de intrarea triumfală în Ierusalim. Întrucât momentul coincide cu o mare sărbătoare, Iisus e întâmpinat de mulțime multă. Mesajul care vine să dea glas bucuriei celor de acolo e unul ancorat biblic: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”. Primirea însăși e una demnă de un rege. O acceptă ca atare. Șade pe mânzul asinului, așa cum ar fi stat și conducătorii lumești ai vremii și e bucuros să-i vadă. Îi binecuvintează. În inima Lui își face loc, totuși, un sentiment de nostalgie. E conștient că cei care-l numesc azi Fiul lui David, ori Împărat, vor striga din toți rărunchii la câteva zile distanță opusul aparent al acestui mesaj. Îi vor cere răstignirea. Cu toate acestea, nu-I mustră. Nu vine să le reproșeze nestatornicia inimii, ori superficialitatea. Îi primește așa cum sunt. Inima Lui divină vine să reverse dragoste asupra lor, deși știe că trădarea e iminentă. Comportamentul Său e nobil și bonom, demn de cel al unui adevărat suveran. Nu unul pământesc, ci ceresc. Mesia. Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Vor conștientiza cu toții acest lucru, puțin mai încolo.

În loc de concluzii

Tabloul amplu al duminicii Floriilor, marcat pe de-o parte de scena ungerii cu Mir realizată de Maria, iar pe de alta de primirea triumfală în Ierusalim vine să spună multe omului zilelor noastre. Invită la introspecție și rugăciune. Ne propune să ne cercetăm inimile spre a vedea unde ne aflăm. Suntem noi în ipostaza Mariei? În cea a lui Iuda? A mulțimilor inconsecvente? Indiferent pe ce parte a baricadei ne-am situa, e important să știm că Domnul ne iubește. Și ne așteaptă întoarcerea. Spre a fi părtași pe deplin ai dragostei Sale. A ne bucura de calitatea de fii. Îndrăzniți!