Probabil ne-am șters din memorie, dar Biblia ne spune că păcatul a intrat în lume împreună cu abuzul de mâncare. Totul s-a schimbat atunci când Adam şi Eva nu au putut să îşi controleze pofta. Ei au mâncat din fructul oprit, încălcând porunca lui Dumnezeu, şi noi încă le urmăm exemplul rău. Mâncarea este un lucru bun, nu este nimic rău la ea. Problema este că o folosim pentru alte scopuri decât cele pentru care a creat-o Dumnezeu. Noi consumăm hrana şi băutura în moduri ce nu sunt bune pentru noi, în calitate de copii ai lui Dumnezeu. Adevărul este că noi toţi avem o problemă să ne controlăm stomacul și papilele gustative într-un fel sau altul. Nu este de mirare că restaurantele de tip all you can eat sunt atât de populare. Porţiile de la restaurante sunt atât de mari, încât cea a unui singur individ ar putea adesea hrăni o mică familie. Acest fapt este de o ironie tristă într-o lume în care mulţi, în ţările în curs de dezvoltare, încă mor de foame sau sunt subnutriţi.

Evident, avem nevoie de hrană pentru a trăi. Dumnezeu ne dă fructe, legume, carne, cereale etc. pentru a ne ţine în viaţă, ca să putem să ne apropiem mai mult de El şi unul de celălalt. Mâncatul împreună îi aduce pe oameni mai aproape unul de altul. Același lucru este adevărat şi despre relaţia noastră cu Dumnezeu. Ne dă viață și întărește relația noastră cu Dumnezeu și a unuia cu celălalt. Noi suntem în comuniune cu Domnul şi cu toţi ceilalţi membri ai Bisericii atunci când primim Sfânta Împărtăşanie.

(Preotul Philip LeMasters, Credinţa uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creştin pentru creştinii contemporani, Traducere din engleză MĂDĂLIN ENCIU, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 82)