Eu am spus deja în repetate rânduri şi nu voi înceta să spun: urâţi din tot sufletul această necinste a voastră, ca să nu fiţi fiii blestemului şi chinului veşnic. Voi sunteţi creştini şi vă numiţi aşa pentru că aţi dobândit acest nume minunat de la Hristos, Dumnezeul preacurat şi atotsfânt. Trăiţi deci demn de Hristos în toată sfinţenia şi nevinovăţia, mulțumindu-vă cu unirea firească cu femeia dată vouă de bunul Creator. Nu vă asemănaţi cu ismaelitenii rău credincioşi care au ieşit din sclava Agar şi care nu au parte de moştenirea cerească împreună cu Isaac, fiul Sarrei. Să nu pierdeţi fară minte această moştenire dată de Dumnezeu a bunurilor veşnice negrăite, din cauza desfătării ticăloase, scârboase şi urâte de Dumnezeu, prin acest blestem al ticăloşiei voastre. Nu fiţi „ca un cal şi ca un catâr la care nu este pricepere” ca să nu fie „cu frâiele”, adică cu mânia şi furia lui Dumnezeu „sfarâmate fălcile voastre”, ceea ce înseamnă că din pricina neascultării sufletelor voastre, voi aţi fi lipsiţi de libertate, ca unii care nu vor să se apropie de bunăvoie de El prin pocăinţă deplină şi sinceră - căci numai prin ea se curăţă păcătoşenia sufletului în viaţa aceasta iar nu prin focul curăţitor viitor. Căci viaţa aceasta este vremea făptuirii, adică vremea pentru săvârşirea faptelor bune, iar veacul viitor este vremea răsplăţii şi nu a curăţirii. Dumnezeiescul Apostol ne porunceşte să nu ne lăsăm ademeniţi de speranţele deşarte şi vorbele înşelătoare ale oamenilor eretici. De aceea, să ne ţinem cu putere de învăţătura evanghelică şi apostolică şi de tradiţia Sfinţilor Părinţi şi astfel să ne învrednicim să dobândim desfătarea bunurilor veşnice, prin mila şi iubirea de oameni a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 227-228)