Iezechiel (al cărui nume înseamnă Dumnezeu întăreşte) a fost deportat în Babilon, împreună cu regele Ioiachin în anul 597 î.Hr., stabilindu-se în satul Tel Abib, pe malul râului Chebar.

Contextul în care activează Iezechiel ca profet este acela al exilului babilonian, perioadă de mari încercări pentru evrei. Iezechiel este şi marele inspirat al viziunilor ample. Dintre ele, vrednice de amintit, pe lângă cea a viitorului Templu, sunt două: carul divin, înconjurat de mărire şi câmpul de oase uscate care prind carne şi viaţa, prefigurând învierea de la sfârşitul veacurilor.

Profetul Iezechiel vorbeşte, în contextul împărăției pe care Mesia o va întemeia pe pământ, despre un legământ, un legământ al păcii: Voi încheia cu ei un legământ al păcii, legământ veşnic voi avea cu ei, voi pune rânduiala la ei, îi voi înmulţi şi voi aşeza în mijlocul lor lăcaşul meu de veci, fi-va locaşul meu la ei, şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu (Iez. 37, 26-28).

După Iezechiel, pacea va fi o caracteristică esențială împărăției mesianice, sub noul legământ. În mod indirect, pacea din Iezechiel 37 semnifică întoarcerea din exil. Înseamnă eliberarea de opresiunea străină. Însă, mai exact este o eliberarea de problema perenă umană a păcatului, eliberare de sub stăpânirea străină a diavolului, eliberare care aduce armonie între Dumnezeu și oameni: Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu urâciunile lor și cu toate păcatele lor. Îi voi izbăvi de toate fărădelegile pe care le-au săvârșit, îi voi curăța și vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. Iar robul Meu David va fi rege peste ei și păstorul lor al tuturor, și ei se vor purta după cum cer poruncile Mele și legile Mele le vor păzi și le vor împlini (Iez. 37, 23-24).

Caracteristica epocii mesianice va fi instaurarea unei fraternități între oameni, ca urmare a noului legământ, numit „Legământul păcii”. Spre deosebire de cel vechi care a fost provizoriu, Noul Legământ va avea o durată nelimitată.

Tot în epoca mesianică, lăcaşul sfânt va fi plasat în mijlocul poporului, adică, va fi în văzul tuturor popoarelor, căci altare sfinte se vor ridica printre toţi, ca mărturie că Dumnezeul Noului Legământ, este Dumnezeul tuturor.

Prin lăcaşul sfânt, plasat în mijlocul tuturor popoarelor, prezenţa lui Dumnezeu va fi cunoscută de asemenea tuturor, deoarece templul este simbolul prezenţei pacificatoare şi sacre a lui Dumnezeu.

Pr. Athanasie Negoiță observă că „Mesia va inaugura o Împărăţie a păcii în care realitatea dominantă va fi iubirea, deci, indirect şi pacea, căci aceste două realităţi sunt inseparabile”.

Așadar, Profetul Iezechiel vestește, cu aproape 600 de ani înainte de venirea pe pământ a Mântuitorului Hristos, că împărăția pe care Mesia o va întemeia va fi una caracterizată de o pace absolută, de o iubire desăvârșită între oameni. Această iubire, însă, nu poate exista atât timp cât ne lăsăm atrași în robia tiranică a diavolului, care, așa cum îi spune numele, provoacă separare, sciziune între noi.

Atunci când oamenii se iubesc între ei, nu poate exista în inima lor vreun sentiment de răutate, ci totul este pace și armonie întru Duhul Sfânt.