Părintele Teofil Părăian spunea că Părintele Serafim Popescu era un adevărat „odihnitor de oameni”. Această calitate o au deplin numai cei care dobândesc isihia, pacea lăuntrică, deplinătatea harului, lângă care simți că se odihnește toată ființa, îndulcindu-se de liniștea și frumusețea harului pe care ți-l împărtășește părintele care îl posedă. Așa că Părintele Teofil îl intitulează pe Părintele Serafim „odihnitor de oameni”. Totodată, face o comparație între Părintele Serafim și Filimon din Colose din Epistola Sfântului Pavel, pe care însuși autorul îl fericește, zicând: „fiindcă inimile Sfinților s-au odihnit întru tine” (Filimon 1, 7).

Iată ce mărturie aduce Părintele Teofil: „Pe Sfântul Filimon, ca odihnitor de oameni, îl știu din Epistola Sfântului Apostol Pavel, dar pe Părintele Serafim, odihnitor de oameni, îl știu din realitatea vieții. Am viețuit împreună cu Părintele Serafim vreme de 37 de ani și așa l-am cunoscut: «odihnitor de oameni»”.

(Preot Teofil Grigore Slevaș, Părintele Serafim Duhovnicul, file din viața și activitatea unui sfânt contemporan, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, p. 171)