Din Germania, de la Maria Gavrilidou vine următoarea mărturie spre Mănăstirea de la Nea Macri în luna noiembrie a anului 2000:

Maria mărturisește că timp de paisprezece ani nu rămăsese însărcinată. Trecuse prin nenumărate controale medicale, rezultatul rămânând, însă, mereu același. O prietenă i-a vorbit despre Sfântul Efrem și despre ajutorul grabnic al acestuia în dobândirea de prunci. Ea nu dăduse importanță celor auzite. O verișoară i-a dat apoi o carte cu minunile sfântului, dar nici atunci nu a luat prea mult în seamă acest lucru, punând cartea în bibliotecă.

După ce a trecut destul de mult timp, a sosit vremea să urmeze un tratament pentru dobândirea de prunci. După cinci încercări nereușite și-a amintit dintr-odată de Sfântul Efrem. L-a rugat atunci să îi ajute familia. La câteva zile de la acea rugăciune a găsit iconița sfântului în cutia poștală. I-o trimisese o prietenă. Și-a amintit atunci și de cartea uitată în bibliotecă. Cu mult dor și drag a început să o citească. A aflat cât de grabnic ajutător este sfântul și a simțit că o va ajuta și pe ea. A început a se ruga împreună cu soțul ei din tot sufletul.

Observase, însă, un element comun al intervențiilor sfântului și anume faptul că părinții care dobândeau copii în mod minunat, prin mijlocirea acestuia, puneau acestora numele sfântului, Efrem. Maria, însă, îi spunea cu răceală sfântului că nu îi place numele lui și că preferă să îi ceară orice altceva. A rămas însărcinată, dar nu a putut duce sarcina la capăt. Ar fi avut nu unul, ci trei copii. Comentează ea însăși: „Trei copii mi-a dăruit sfântul și nici unuia nu m-am învrednicit să-i dau numele lui!”. Povestește că auzea mereu înăuntrul ei o voce care o acuza de necredință. Începuse să-și facă autocritica, și-a dat seama că lucrurile nu erau în ordine. A găsit curajul de a i se adresa iarăși sfântului cu rugăciuni. După încă o nereușită pe care a considerat-o pedeapsa sfântului pentru necredința de care dăduse dovadă a venit o nouă încercare. De această dată, spune, citea mereu minunile Sfântului Efrem, mai ales când trebuia să aștepte la doctor și avea tot timpul la ea o iconiță a acestuia. Îi promisese de-acum sfântului că, dacă va fi băiat, o să-i poarte numele. Și, minune! A rămas iar însărcinată. Bucuria nu se poate descrie în cuvinte. Înainte de a afla vestea cea mare văzuse mereu în fața ochilor figura veselă a sfântului. O voce îi șoptea mereu: „Să nu îţi fie frică, totul va fi în regulă”. În luna martie a anului 1999 a născut un băiețel perfect sănătos, care a fost botezat Efrem. Acum aștepta cu bucurie cel de-al doilea copil.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem – Minuni cu copii născuți și nenăscuți, Editura Egumenița, 2009, pp. 95-97)