Acum, era în Iope o uceniţă, cu numele Tavita (sau Căprioara). Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea mereu. S-a întâmplat că în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o în camera de sus. Fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l să nu întârzie să vină la ei.

Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând. Ele i-au arătat cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. După ce i-a scos afară pe toţi, Petru a îngenuncheat şi s-a rugat.

Întorcându-se către trup, a zis: „Tavita, scoală-te!”. Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. După ce i-a dat mâna, Petru a ridicat-o şi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a dat-o vie. S-a făcut cunoscută această minune în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul Iisus. Apoi Petru a rămas în Iope multe zile, la un oarecare tăbăcar, pe care-l chema Simon.

(Extras din Sinaxarul mare al Bisericii Ortodoxe. Luna iunie, Editura Doxologia)