Aici, la Miclăușeni, unde iernile sunt lungi și friguroase, iar primăverile, scurte și bogate în precipitații, copaci de tot felul s-au adunat la un loc, sub vrerea stăpânilor nobili care și-au dorit Raiul mai aproape.

Alecu Sturza și Ecaterina, soția sa, au împodobit conacul de la Miclăușeni și l-au înconjurat cu grădini, extinzând aleile cu flori. După anul 1837, ei vor amenaja aici un frumos parc în stil englezesc (cel actual), fără o geometrie riguroasă, care se întinde pe o suprafață de 30 de hectare. Au adus diferite specii foarte rare de pomi ornamentali autohtoni și importați, iar unii dintre ei chiar unici în Europa, precum și arbori monumentali și exotici.

Deși stilul inițial a fost cel englezesc, în starea actuală parcul dendrologic de la Miclăușeni se încadrează mai bine în „stilul peisager cu nuanță romantică”, fiindcă seamănă cu o pădure naturală. Totalizând, 90 la sută dintre arborii parcului fac parte din diferite specii de foioase, iar restul, de conifere.

Iată câteva specii autohtone: plop alb de 250 ani; frasin, de 350 ani; plop cenușiu; paltin de munte; teiță, iar dintre exemplarele exotice amintim: castanul porcesc roșu; arborele pagodelor, gingo (Ginkgo biloba); salcâmul vâscos nespinos; salcâm japonez; gutuiul chinezesc; Yuca – o plantă lemnoasă fără tulpină.

Iasomia și alunul, alături de dudul alb și cel negru

În Parcul de la Miclăușeni există și foarte mulți arbori cunoscuți. De exemplu, din familia coniferelor putem vedea brad alb, larice, molid, pin negru, tuia, iar dintre foioase – jugastru, arțar (două soiuri: american și tătărăsc), paltin (de câmp și de munte), mesteacăn, carpen, castan (roșu și balcanic), fag, frasin (american și comun), stejar, nuc, cireș, mălin, dud (alb chinezesc și negru vest-asiatic), măr, plop (alb, cenușiu, tremurător și negru), salcâm, salcie (albă, pletoasă, galbenă, căprească și plesnitoare), tei și ulm.

Colindând împrejurul castelului, vom descoperi și o serie de arbuști, precum ienupărul, cimișirul, sângerul, alunul, salba, crușinul, iedera, mahonia, iasomia, numeroși trandafiri, măceșul, răchita, socul (în special cel negru, extrem de răspândit din cauza ciorilor), liliacul etc.

La promenadă pe aleile parcului de la Miclăușeni

Parcul are două iazuri de pește, concepute și construite în anul 1968, în partea de nord a râului care îl traversează. În momentul în care școala era în curs de desființare, peștele a fost furat și iazul colmatat și secat, astfel că în anul 2002 s-a impus curățarea și repopularea lui cu pește.

E o bucurie să te plimbi pe aleile din partea de est, sud și vest a parcului, străjuite de tei și castani. În perioada când aceștia înfloresc, mireasma lor te liniștește, iar ciripitul păsărilor găzduite de ei aduce, parcă, pe pământ din cântările Raiului. Și cu siguranță veți zări și veverițe roșii sau veți sesiza prezența rațelor sălbatice, a cucilor, a fazanilor, a mierlelor, a bufnițelor și a ciorilor (acestea din urmă într-un număr exagerat de mare).