Ce este pareza facială periferică?

Pareza facială periferică sau paralizia Bell à frigore este caracterizată de o atingere totală sau parțială a musculaturii feței. Se deosebește de pareza facială de tip central, care apare în accidentele vasculare cerebrale, prin lipsa deficitului motor la nivelul membrelor de acceași parte și lipsa tulburărilor de limbaj.

Pareza facială este rezultatul afecțiunii nervului facial care în mod obișnuit asigură inervația musculaturii feței. Este întâlnită la ambele sexe, fiind mai frecventă primăvara și toamna, atunci când expunerea la curenții de aer este mai frecventă. Cea mai frecventă formă de pareză facială este considerată cea idiopatică sau paralizia Bell.

Care sunt cauzele care duc la apariția acestei afecțiuni?

După cum spuneam, pe lângă expunerea la curenții de aer, există mai multe cauze, cum ar fi  comprimarea terminațiilor nervoase de către vasele mari de sânge situate în regiunea feței, care și-au schimbat sau și-au pierdut structura nervoasă, anumite boli infecțioase sau virale (ex. gripa, herpesul), diferite boli ale urechii medii (ex. otita),  procese inflamatorii ale gingiilor, unele complicații ale unor intervenții chirurgicale din sfera ORL sau maxilo-facială, diferite leziuni cerebrale, hipotermia, stresul emoțional și fizic, dar și imunitatea scăzută.

Care sunt semnele/simptomele care ar trebui să ne trimită la medic?

Pacientul poate prezenta cu 2-3 zile înaintea debutului bolii durere la nivelul urechilor, după care paralizia se instalează brusc, rapid în câteva ore sau zile. Uneori, bolnavii au sentimentul de „față grea” și dispar ridurile de pe frunte, vârful sprâncenei coboară, nasul deviază spre partea sănătoasă, dispare șanțul dintre nas și gură, colțul gurii este deviat și șters, buzele sunt coborâte, iar obrazul căzut. Persoanele afectate nu pot încreți fruntea, nu pot arăta dinții. Suflatul, fluieratul, mestecatul mâncarii și pronunțarea literelor m, b, p se fac cu dificultate. Alte afectări asociate: tulburări de auz și gust, dureri în spatele urechii, precum și diminuarea salivei și a lacrimilor.

Cum și cine pune diagnosticul de pareză facială periferică?

Diagnosticul de pareza facială periferică se pune întotdeauna de medicul specialist, în special de medicul neurolog, care pe baza anamnezei și a unor teste, poate pune diagnosticul cert de pareză facială periferică. Pe lângă examinare si anamneză se vor efectua teste de sânge pentru a exclude anumite infecții, se poate efectua o tomografie computerizată pentru a exclude prezența unor tumori, a unui AVC sau a altor boli neurologice, se poate efectua un RMN al creierului, dar și radiografii pentru a exclude afecțiuni din sfera ORL, teste de audiometrie plus un bilanț articular și muscular.

Ajunși la medic, la ce tratament ar trebui să fie supuși acești pacienți?

Tratamentul parezei faciale constă în respectarea unor măsuri generale, tratament medicamentos și tratament de recuperare.

Măsurile generale vizează :

- igiena ochiului, cu o toaletă locală riguroasă și umezirea corneei cu picături

- protecția împotriva razelor de soare, igiena cavității bucale.

Obiectivele tratamentului de recuperare sunt:

- reducerea durerii

- ameliorarea simptomelor

- menținerea/creșterea troficității musculaturii faciale

- îmbunătățirea circulației sangvine de la nivelul feței

- reeducarea sensibilității

- reducerea și prevenirea complicațiilor și a factorilor de risc.

Înaintea începerii unui program de recuperare sunt obligatorii unele evaluări complexe, precum o testare a mușchilor, examene electrice nervoase și un bilant al funcției musculare. Mai este recomandat ca înaintea începerii programului să se analizeze o fotografie mai veche, anterioară paraliziei faciale, pentru a depista eventualele asimetrii.

Tratamentul de recuperare este alcătuit din: kinetoterapie, masaj și fizioterapie.

Ce rol joacă fizioterapia, masajul și kinetoterapia în vindecarea pacienților cu pareză facială periferică?

În cadrul fizioterapiei se folosește electrostimularea cu curenți exponențiali (pentru musculatura denervată), se mai utilizează și ionizările cu KI, cu electrozi mici retro și pre auricular, masca Bergonier, terapia laser, cu ultra-sunete și toate tipurile de curenți de joasă, medie și înaltă frecvență.

Masajul se va face extra și intrabucal. Trebuie să fie blând, să pornească de la punctul central, se folosesc fricțiuni circulare în sensul acelor de ceasornic și presiuni dinamice. Prin masaj endobucal se decelează lent, tetanizări ale mușchilor zigomatic, canin, buccinator și pielos al gâtului.

Kinetoterapia este cea mai agreată metodă pentru recuperarea funcțională. Exercițiile de mimică se vor efectua în fața oglinzii și sunt la început analitice, vizând separat fruntea, sprâncenele, ochii, obrajii, gura, apoi globale. Programul de recuperare va continua și la domiciliu.

Vă rugăm, un sfat pentru pacienți!

Pareza facială periferică este o afecțiune destul de greu recuperabilă. Recuperarea poate dura până la 3 luni, poate chiar mai mult, de aceea sfătuim pacienții să meargă la medicul specialist, neurolog sau orl-ist, în momentul în care apar aceste simptome. După ce s-a pus un diagnostic, îi sfătuim să înceapă cât mai repede un program de recuperare într-un centru specializat cu ajutorul unui kinetoterapeut.

Vă reamintim că, pentru alte informații și consultații puteți suna la unul dintre numerele de telefon ale Spitalului Providența (aflat pe Șoseaua Nicolina nr. 115, Nicolina 2, CUG, Iași): 0232 241 271 / 0730 230 030 / 0745 375 427.

Interviul în format AUDIO îl puteți asculta AICI!

Mai multe găsiți și pe pagina de facebook a Spitalului Providența al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei: https://www.facebook.com/providenta/