Părintele Anastasie Păduraru s-a născut la 2 iunie 1911 în localitatea Bivolu (astăzi, Viișoara), județul Botoșani.

A urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1940) și, la 23 aprilie 1942, a fost hirotonit preot de către Episcopul Partenie Ciopron al Armatei pe seama Parohiei Dăncăuți, județul Hotin (astăzi, în Ucraina). În aprilie 1945 s-a transferat la Parohia Budeni (azi, în Dolhasca), județul Suceava, apoi, în decembrie același an, la Teioasa (azi, în Darabani), județul Botoșani. În martie îl găsim la Parohia Busuioceni, comuna Brăești, județul Botoșani.

La 19 iulie 1952 a fost reținut de Securitate pentru cercetări. În urma Deciziei MAI nr. 670/1952 a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 24 luni pentru culpa de „legionar”. A cunoscut penitenciarul din Dorohoi (iulie 1952), apoi coloniile de muncă de la Valea Neagră (ianuarie 1953) și Poarta Albă (septembrie 1953).

A fost eliberat la 29 mai 1954. În 1955 a fost reintegrat în preoție la Parohia Topile, iar din 1970 la filia Gâștești, ambele în județul Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 122)