Părintele Alexandru Corneanu – Mărturisitor în temnițele comuniste

La 20 iulie 1958 a fost arestat din nou de Securitate. Prin Sentința nr. 139/1958 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la 12 ani închisoare corecțională pentru delictul de „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193 din Codul Penal). Ulterior, pedeapsa a fost redusă la 10 ani, prin computarea perioadei de detenție administrativă din anii 1952-1954.

Părintele Alexandru Corneanu s-a născut la 10 octombrie 1912, la Mănăstireni, județul Botoșani. După absolvirea Seminarului teologic de la Dorohoi, a urmat Facultatea de Teologie de la Cernăuți (1937).

La 16 februarie 1938 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Hudeștii Mari, județul Botoșani. Din 1945 și până în 1950 a slujit la Ungureni, filia Rușii-Străteni, județul Botoșani.

A fost arestat la 4 august 1950, pe motiv că ar fi găzduit pentru o noapte și ar fi dat alimente unui fugar vizat de Securitate în sistemul de relații al preotului romano-catolic Dumitru Matei, suspectat de „spionaj pentru Vatican”. În timpul percheziției domiciliare, preotul Corneanu ar fi aruncat pe fereastră o carte pe care o deținea în bibliotecă, cu titlul „De la steagul imperial la cârpa roșie”, scrisă de P. M. Crassnov, hatman al cazacilor de pe Don. La proces, nici un inculpat, din lotul în care figura preotul Corneanu nu a recunoscut înscenarea orchestrată de Securitate, aceștia arătând că nu au intrat în nici o organizație, nu au recrutat și practic nu aveau ce să denunțe organelor de represiune.

Prin Sentința nr. 384 din 31 martie 1951 a Tribunalului Militar Iași, Alexandru Corneanu a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională, pentru delictul de „favorizarea infractorului” (art. 284 și 209 din Codul penal) și la 1 an de închisoare, pentru delictul de „deținere de imprimate cu caracter interzis” (art. 325 din Codul Penal). La expirarea pedepsei, prin Ordinul MAI nr. 34173/1952, a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 48 luni.

Alexandru Corneanu a trecut prin penitenciarele Suceava (august 1950) și Jilava (1951), apoi prin coloniile de muncă de la Poarta Albă (iunie 1951), Galeșu (noiembrie 1952) și Onești (august 1953), de unde a fost eliberat la 30 aprilie 1954.

A revenit în slujire mai întâi la Parohia Rușii-Străteni (iunie 1955-decembrie 1957), apoi la Lozna, județul Botoșani (decembrie 1957-iulie 1958).

La 20 iulie 1958, a fost arestat din nou de Securitate. Prin Sentința nr. 139/1958 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat la 12 ani închisoare corecțională pentru delictul de „activitate intensă contra clasei muncitoare” (art. 193 din Codul Penal). Ulterior, pedeapsa a fost redusă la 10 ani, prin computarea perioadei de detenție administrativă din anii 1952-1954. A trecut prin penitenciarele de la Suceava (noiembrie 1958), Jilava (noiembrie 1958) și Aiud (august 1959), apoi prin lagărul de muncă de la Ostrov (noiembrie 1962).

A fost eliberat la 31 iulie 1964 de la Ostrov. A fost reîncadrat ca preot la Parohia Ibănești, județul Botoșani (1964), apoi la Zvoriștea, județul Suceava (1972).

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 55-56)

De la același autor

Ultimele din categorie