Părintele Dumitru Petrariu s-a născut la 18 septembrie 1913 în Dorohoi, județul Botoșani. A urmat Seminarul Central din București (1937) și Facultatea de Teologie din Cernăuți (1939), obținând licența cu teza „Botezul pruncilor”. A fost cântăreț bisericesc la Parohia Ibănești, județul Botoșani.

La 8 decembrie 1939 a fost hirotonit diacon apoi, la 21 aprilie 1940, preot pe seama Parohiei Arborea, județul Botoșani. În 1942, s-a transferat la Parohia Măgura, comuna Ibănești, același județ. Din cauza ofensivei armatei sovietice, în aprilie 1944 se refugiază în interiorul țării, ajungând să slujească la Parohia Boțești (azi, în localitatea Pănătău), județul Buzău. În aprilie 1945 revine la Parohia Măgura.

La 15 iulie 1952 a fost arestat de Securitate. Prin Decizia nr. 670/1952 a MAI a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 24 de luni, pentru culpa de „legionar”. A trecut prin penitenciarul din Dorohoi (iulie 1952) și coloniile de muncă Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzești (august 1953) și Onești (martie 1954).

La 13 mai 1954 a fost eliberat. A revenit la parohie.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 121-122)