Îl iubesc pe Părintele Efrem Katunakiotul și mă minunez de răbdarea lui și de cuvintele sale duhovnicești. Este un exemplu pentru viața noastră duhovnicească. Spuneți-ne câteva cuvinte despre persoana sa și spuneți-mi dacă greșesc pentru faptul că mă rog lui.

Nu greșiți. Vă spun următoarea întâmplare despre acest om sfânt. O femeie din Cipru ne-a scris o scrisoare în care ne spunea că avusese o oarecare problemă, iar din această cauză simțea înlăuntrul ei o foarte mare tristețe. Ajunsese la un impas în viața ei. În vis a văzut un oarecare călugăr care i-a dat rezolvări pentru problema ei și i-a spus: „Eu, fata mea, voi fi aproape de tine și te voi ajuta. Nu te voi lăsa singură”. Nu știa însă nimic despre acest om sfânt. În ziua următoare, merge în oraș. Trece pe lângă o bibliotecă, însă nu intră înăuntru, pentru că nu îi trebuia ceva să cumpere. În timp ce mergea, și încă repede, a tras o privire către vitrina bibliotecii, unde vede o carte cu Părintele Efrem. Imediat a fost străpunsă de un frison. Se întoarce, intră în bibliotecă și întreabă:

‒ Cine este acest călugăr?

A cumpărat acea carte, a citit-o și, într-adevăr, așa cum ne-a relatat în scrisoare, din acea clipă a arătării în vis a părintelui Efrem, viața ei s-a schimbat foarte mult în bine.

Și încă un lucru despre părintele Efrem Katunakiotul pe care mi l-a spus părintele Iosif Vatopedinul, urmașul său. Merge un oarecare tânăr, care nu frecventa deloc Biserica, să se închine la mormântul părintelui de la Katunakia. A mers, a îngenuncheat în fața mormântului, s-a rugat destul de mult timp, iar mai apoi părintele Iosif l-a întrebat pentru ce motiv a venit să se închine în acel loc? A răspuns acela: „Mi s-a întâmplat următorul lucru. Eu nu acceptam nimic din ceea ce învață Biserica. Când vedeam preoți în fața mea, imediat îi insultam în sinea mea. Spuneam că, atunci când văd un preot în fața mea, toate îmi vor merge mai apoi anapoda. La un moment dat treceam pe lângă o bibliotecă și am văzut o carte ce fusese recent editată. Pentru că pictez chipuri și mi-a plăcut aspectul său, am cumpărat cartea, cu scopul de a-l picta pe părintele Efrem. Lucru care s-a și întâmplat. L-am pictat pe un carton, iar apoi l-am băgat în geantă. Odată, când mă aflam în Tesalonic, am luat un taxi pentru a merge într-un loc. În timp ce stăteam pe bancheta din spate, mi-am amintit că trebuie să iau ceva din geantă. Scoţând acea hârtie, a ieșit şi cartonul pictat cu chipul părintelui Efrem. Imediat am simţit o mireasmă puternică. Am început să fiu neliniştit, pentru că astfel de lucruri sfinte nu le acceptam în viaţa mea. Conducătorul taxiului mi-a spus:

‒ Ce ai acolo? Miroase foarte tare a tămâie în mașină.

Eu nu aveam nici o legătură cu tămâia. Niciodată nu ținusem în mână tămâie. Duc cartonul la nas și atunci întreaga mașină s-a umplut de acea mireasmă. Lucru acesta s-a datorat portretului acestui om”.

Această uimitoare întâmplare l-a condus să vină aproape de Biserică și să devină un creștin al lui Dumnezeu.

(Fragment dintr-o omilie a Starețului Efrem Vatopedinul, 2004)