Părintele Ipolit Jacotă – Mărturisitor în temnițele comuniste

Prin Sentința nr. 51 din 6 februarie 1941 a Tribunalului Militar al Corpului 4 Armată, a primit o condamnare de 3 ani închisoare.

Părintele Ipolit Jacotă s-a născut la 27 aprilie 1907, în localitatea Frătăuții Noi, județul Rădăuți. A urmat Liceul de băieți din Rădăuți și Liceul din Siret (1928), obținând bacalaureatul la Cernăuți (1929). După absolvirea Facultății de Teologie din Cernăuți (1933), la 18 octombrie 1933 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei, pe seama Parohiei din Neagra Șarului, județul Câmpulung. În decembrie 1933 este transferat la Parohia Mileșăuți, iar în februarie 1934 la Frătăuții vechi, ambele în județul Rădăuți. În aprilie 1937 este mutat la Parohia Bădeuți, județul Rădăuți. Se implică în activitatea Mișcării legionare, mai ales atunci când organizează o tabără pentru ridicarea unei biserici. La rebeliunea legionară se află în fruntea legionarilor înarmați cu sape, furci și ciomege, care mărșăluiau spre Rădăuți. Însă, cum rebeliunea se încheiase, preotul Jacotă nu a mai intrat în oraș. La 27 ianuarie 1941 este arestat, pentru a fi deferit justiției. Prin Sentința nr. 51 din 6 februarie 1941 a Tribunalului Militar al Corpului 4 Armată, a primit o condamnare de 3 ani închisoare. Ulterior, conform Decretului-Lege nr. 1132/1941, pedeapsa este suspendată, după executarea a 4 luni în Penitenciarul din Craiova și în lagărele de la Meteleu și Videle. În noiembrie 1942 revine în slujire ca „preot cooperator” la Parohia Volovăț, județul Rădăuți. În 27 decembrie 1942 este internat în lagărul de la Mănăstirea Tismana, până în aprilie 1943. Revine la Volovăț. În decembrie 1944 este internat în lagărul din Rădăuți, pentru o perioadă de 15 zile. La 25 aprilie 1945 este din nou reținut și trimis în lagărul de la Caracal, până la 18 august același an. Continuă să slujească la Volovăț până în septembrie 1947, când este licențiat din post de Ministerul Cultelor.

La presiunea autorităților comuniste, nu i se mai permite să slujească nici ca extrabugetar. Se mută la Rădăuți, unde avea o locuință, participând la slujbele de la Biserica „Sfântul Nicolae” la strană sau chiar slujind. În iulie 1951, din nou, autoritățile comuniste îi interzic să participe la slujbe. La 14 aprilie 1952 este arestat de Securitate pentru trecutul său politic. Este anchetat asupra activității sale în Mișcarea legionară. Conform Ordinului MAI nr. 95, preotului Jacotă i se pune în vedere faptul că trebuie să execute restul pedepsei rămase din perioada antonesciană. În fața presiunilor Securității, marcate prin șantaj cu „materiale compromițătoare”, în decembrie 1952 preotul Jacotă acceptă să colaboreze cu organele de represiune. În urma Încheierii date de Tribunalul Militar Bacău din 12 decembrie 1952 se dispune „stingerea executării pedepsei de 3 ani”, fiind astfel eliberat din penitenciarul din Iași. La 1 mai 1953 este încadrat ca preot la Parohia Buda, comuna Lespezi, județul Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

De la același autor

Ultimele din categorie