Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Judecata universală va fi înfricoșătoare prin contextul ei cosmic, prin forma ei solemnă și universală, precum și prin conținutul ei surprinzător: „Biserica a numit această judecată înfricoșătoare pentru mai multe motive. În primul rând, prin contextul în care va avea loc. În Evanghelia după Matei se spune, în capitolul precedent, că «soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui» (Matei 24, 29). În al doilea rând, judecata finală este înfricoșătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea și universalitatea ei, deoarece Domnul Iisus Hristos vine în slavă și cu putere multă împreună cu toți sfinții îngeri ca să judece toate neamurile, adică toate popoarele și toate generațiile. În al treilea rând, această judecată este înfricoșătoare și prin conținutul ei neprevăzut sau surprinzător. Nimeni dintre pământeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu vor înțelege cum în oamenii flămânzi și însetați, străini și săraci, bolnavi și întemnițați este tainic prezent Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Surprinzător va fi și faptul că oamenii vor fi judecați nu numai pentru faptele rele pe care le-au făcut, ci și pentru binele pe care ar fi putut să-l facă, dar nu l-au făcut”.

În continuare, Preafericirea Sa a arătat că lumina cea mai mare pe care o primim din Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți este descoperirea sau arătarea legăturii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu și slava Lui. „Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Jude­căți ne descoperă legătura tainică dintre smerenia lui Dumnezeu și slava Lui. Smerenia Lui se arată prin respectarea libertății individuale a omului, iar slava Lui se arată prin răsplătirea dreaptă a iubirii milostive a omului față de semenii săi. Dumnezeu este atât de smerit, încât se lasă respins de oameni sau uitat de ei. Însă El respectă atât de mult libertatea omului, încât prezența Sa se ascunde tainic în oamenii cei mai săraci și mai suferinzi, marginalizați, neglijați și dispre­țuiți, care trăiesc în lume la limita dintre viață și moarte. Tocmai această prezență tainică a lui Hristos Dumnezeu în oamenii nevoiași este surprinzătoare și înfricoșătoare în ziua judecății universale, pentru că nici unul dintre oameni nu înțelege cum în atâția robi ai sărăciei, ai bolii și ai umilirii de pe pământ să se afle prezent Însuși Împăratul Cerurilor, Domnul Slavei și Judecătorul lumii”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. 

„Nu este suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora”

Întâistătătorul Bisericii noastre a evidențiat apoi că oamenii vor fi judecați după criteriul iubirii milostive arătate semenilor: „Nu este suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora, este concluzia Evangheliei de astăzi. Judecata universală este înfricoșă­toare și pentru că nu se limitează la păcatele sau faptele rele săvârșite de noi, ci se extinde și la omisiuni, adică la faptele bune ale iubirii milostive, pe care am fi putut să le facem, dar nu le-am făcut. Judecata de apoi ne arată că nu este suficient să nu facem rău nimănui, ci trebuie să facem bine multora. Nu este suficient să nu ucizi, să nu furi, să nu jignești, să nu asuprești pe semenul tău, ci este necesar să-i faci mult bine după posibilități, să fii milostiv și ajutător. Evanghelia aceasta ne arată că Dumnezeu nu judecă decât păcatele de care oamenii nu s-au pocăit, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, și mai ales judecă nepăsarea sau neomenia, adică nepăsarea oamenilor față de suferința semenilor lor. (…) În Împărăția iubirii smerite și milostive a lui Dumnezeu vor intra oameni cu suflet smerit și milostiv, care s-au arătat în fapta bună, în prezența prietenoasă lângă bolnavul din spital sau lângă omul întemnițat. (…) Dumnezeu nu ne cere să facem ceea ce întrece puterile noastre. Nu ne cere să-l vindecăm pe cel bolnav, ci să-l cercetăm, să-l vizităm, să fim alături de el în singurătatea și suferința lui, chiar dacă nu putem schimba imediat situația în care se află”. 

La final, Preafericirea Sa a explicat că Evanghelia duminicală rânduită a inspirat în mod deosebit lucrarea filantropică a Bisericii. „Evanghelia Înfricoșătoarei Judecăți a inspirat în mod deosebit toată lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii. Multe alte texte din Noul Testament ne îndeamnă la iubire milostivă, dar Evanghelia de astăzi ne responsabilizează cel mai mult, deoarece aceasta ne arată ca milostenia este o datorie și o condiție a mântuirii sau a dobândirii vieții veșnice. Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioșilor ca persoane individuale, cât și apariția instituțiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit și apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru a primi străini, cămine pentru copii orfani și cămine pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi și cantine pentru săraci. Această operă socială de caritate sau filantropică a Bisericii, izvorâtă din Evanghelia iubirii milostive a Domnului Hristos, a creat în timp o civilizație, și anume civilizația creș­tină a carității sau a filantropiei”, a reliefat Patriarhul României.