Iubește-i pe toți! Iubirea bătrânului nu cunoștea margini. Ea se revărsa asupra tuturor fiilor lui Dumnezeu, prieteni și dușmani. Îmi spunea: Iubirea noastră pentru prieteni este adesea amestecată cu lucruri străine - interesul, răsplata, slava deșartă, slăbiciunea sentimentală, simpatia pătimașă, - în timp ce iubirea pentru dușmani este curată.

Alteori, îmi zicea: Iubirea în Hristos trebuie să răzbată pretutindeni, chiar și la hipioții din Matala. Aș vrea mult să ajung acolo, nu ca să-i condamn sau să le țin predici, ci să viețuiesc împreună cu ei fără de păcat și, astfel, să las să vorbească dragostea lui Hristos, care pe toate le schimbă. I-am văzut pe hipioți și mi-a fost milă de ei. Erau ca oile fără păstor.

În legătură cu relațiile sociale, Părintele mă sfătuia: Lupta cea creștinească nu trebuie purtată cu predici și certuri, ci cu adevărată și tainică iubire. Când le facem morală altora, ei vor riposta; când, însă, îi iubim, vor fi mișcați și, astfel, îi vom câștiga. Când iubim, socotim că oferim altora, dar, în realitate, ne oferim nouă înșine. Iubirea cere jertfe. Să jertfim cu smerenie ceva al nostru - care, de fapt, aparține tot lui Dumnezeu.

(Extras din Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău)