Mulți dintre ieșenii care l-au cunoscut, de-a lungul ultimilor cinci decenii, pe părintele conferențiar dr. Florin Bucescu, se pot considera privilegiați. Aceasta, din multiple motive, dintre care cele mai determinante au fost vocația de profesor și caracterul său, profund uman.

Florin Bucescu s-a născut pe 18 mai 1936 în nordul Bucovinei din România Mare, în familia preotului Casian Bucescu, dârz apărător al ortodoxiei în perioada regimului comunist. Părintele Florin s-a format în spiritul familiei tradiționale românești, cu adânc respect pentru valorile morale creștin-ortodoxe, pentru învățătură și muncă, pentru un statut demn în societate, obținut în mod onest. Nu și-a putut valorifica în tinerețe, ca preot, studiile teologice absolvite strălucit la București, din cauza persecuțiilor comuniste, fiind nevoit să își caute un alt drum profesional. L-a ales pe cel de profesor de muzică, pe care l-a slujit cu pasiune și devotament timp de mai bine de jumătate de secol. I-au trecut prin mâini și le-a dăruit tot ce a avut mai bun, în mintea și sufletul său – generații de elevi de la Liceul Internat „Costache Negruzzi”, pe care le-a șlefuit în spiritul unui atașament total față de Marea muzică și arta cântului coral. I-au urmat apoi studenții de la Academia de Arte „George Enescu” din Iași, unde a reușit performanța de a înființa și dezvolta, după 1990, când a fost hirotonit mai întâi diacon și apoi preot, o specializare de Muzică religioasă ortodoxă, în cadrul căreia i-a inițiat în tainele cântării psaltice și ale cercetării acesteia, deopotrivă. În paralel, din 1995, a format, tot în domeniul muzicii bisericești, primele generații de elevi ale Seminarului Teologic Ortodox „Vasile cel Mare”, cu rezultate remarcabile, atât în plan muzical, dar mai ales în ceea ce privește dragostea față de slujirea cu devotament a altarului ortodox.

Se pot spune multe alte lucruri remarcabile despre calitățile creatoare ale părintelui profesor Florin Bucescu. Câteva dintre acestea ar fi, de pildă, capacitatea sa extraordinară de muncă, inteligența superioară și talentul de care a dat dovadă, atât în cercetarea folclorică, cât și în cea bizantinologică, concretizate în tomuri de referință, precum culegeri și studii de folclor sau ghidul manuscriselor psaltice de secol XIX din Moldova. În munca de cercetare asiduă, pe care a realizat-o cu mult efort și voință, a colaborat și a fost susținut necondiționat de soția sa, vrednica de pomenire Maria Bucescu, profesoară de muzică, devotată mamă a trei a copii.

Alte daruri spirituale ale părintelui profesor Bucescu, care i-au folosit și în calitate de slujitor al Bisericii, au fost marea dragoste, răbdarea, empatia și înțelegerea de care dădea dovadă, atunci când stătea de vorbă cu oamenii. De aceea, mulți credincioși, din toate categoriile sociale, îl căutau la biserică și acasă, fie pentru spovedanie, fie pentru diferite servicii religioase, găsind mereu sprijin și consiliere spirituală, de mare folos duhovnicesc.

Zilele s-au scurs foarte repede, parcă mai ieri părintele Florin ședea în fața casei sale din Sărărie și privea, gânditor, la agitația cotidiană. Și iată că, zilele trecute, mai precis pe 21 septembrie, s-a împlinit un an de la trecerea sa la cele veșnice. Familia, prietenii de-o viață și ucenicii i-au adus omagiul cuvenit, prin rugăciune și aducere-aminte. Comemorarea sa a început încă de joi, 17 septembrie, dimineața, când Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Teofan i-a rânduit pomenire la slujba Sfintei Liturghii la care – nimic întâmplător – a fost hirotonit ca diacon profesorul Daniel Popa, un ucenic apropiat al părintelui Florin Bucescu. Sâmbătă, 19 septembrie, la Biserica „Talpalari”, altar la care acesta a slujit timp de aproape două decenii, s-a săvârșit serviciul divin pentru cei adormiți și au fost interpretate, de către foste ucenice, membre ale Ansamblului „Floralia”, răspunsurile Liturghiei psaltice în glasul al treilea compusă de părintele profesor, cu multă dragoste și inspirație muzicală. Tot sâmbătă, la ora 12 s-a oficiat și slujba parastasului la mormântul din cimitirul „Eternitatea”, slujitori fiind preoții Bogdan Racu, Vladislav Nedelcu, Constantin Prodan, Dan Zgăvârdici și diaconul Daniel Popa. Comemorarea s-a încheiat într-o atmosferă caldă, de comuniune și prietenie, cu o masă de pomenire în familie.

Deși cu o activitate remarcabilă în multiple domenii, părintele Florin considera despre sine însuși, cu o reală și trăită smerenie, că și-a făcut doar datoria: „Am primit de la Dumnezeu multe daruri, iar eu L-am slujit nu numai ca diacon şi preot, ci şi prin muzică. (…) Privind înapoi, mă bucur că am putut fi, şi eu, un pion mic şi că am putut ajuta, cu nepriceperea mea, la progresul muzicii, la întărirea credinţei, a Bisericii şi a dragostei de neam şi ţară”.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepții în Lumina Sa și veșnică să-i fie pomenirea! Amin.

(Irina-Zamfira Dănilă)