Lumea cunoaşte, de la începutul secolului al XX-lea, o perioadă de războaie neîntrerupte, mari şi mici. Pretutindeni, ziua de mâine este nesigură. Se ştie că frigul năprasnic ucide orice formă de viaţă, la fel de sigur ca focul. Iar războaiele au luat această îndoită caracteristică. Pentru a declanşa războiul, oamenii se luptă cu focul – când este cu putinţă. Când este ceva mai grav, se folosesc de frig. Însă e aceeaşi ură sporită, care a răcit iubirea. Rostul meu este să mă rog pentru pace, pentru pacea întregii lumi. Ştiu că puterea rugăciunii îi poate opri pe cei fără de ruşine, deşi nu până la capăt. Însă dacă și rugăciunea iubirii încetează, atunci nicio cultură, nicio ştiinţă nu pot împiedica izbucnirea.

Nu se cade unui creştin să cadă în pesimism. Dar şi optimismul devine deplasat. Războiul duhului cu moartea continuă. Acesta este rostul nostru în viaţă. Ştiţi din experienţă că realizarea celui mai neînsemnat sălaş vital cere mult eroism duhovnicesc şi străduinţă. Iar dacă nu deznădăjduim, biruinţa ne aparţine. Aveţi această armă, „arma nebiruită a păcii”. Fie ca Dumnezeu să vă dea puterea duhovnicească de a săvârşi cu vrednicie acest act de eroism, act care este un privilegiu atât de rar la ora actuală, în toate situațiile: mai importante sau mai puțin importante, familiale sau la scară mondială. Nu ne este întotdeauna cu putinţă să vedem rezultatele scontate în limitele pământeşti, însă există rezultate. Tocmai de aceea reușim să ne luăm inepuizabila energie pentru rugăciune, rugăciunea minţii, dacă trupul slăbeşte.

Sfatul meu frăţesc este să nu deznădăjduiţi, nici chiar în situaţii disperate! Durerea sufletească este insuportabilă, însă tocmai din această durere se naşte puterea rugăciunii. Suspinele venite din adânc vor atinge înălţimile veşniciei. Învierea este o realitate existenţială. Cel mai preţios lucru în lume este personalitatea umană. Dacă un atom de hidrogen trăieşte veşnic, cum oare, persoana – această minune, această splendoare – ar putea pieri? Viaţa este puternică pe treapta de jos a creaţiei – şi cu atât mai mult este puternică pe treptele superioare.

(Extras din cartea Arhimandritului Sofronie, Scrisori către prieteni apropiaţi)