Am primit cu întristare vestea trecerii din această viață, în noaptea zilei de luni, 4 septembrie 2017, la Spitalul Elias din Bucureşti, a Preacucernicului Părinte Nicolae Necula, profesor și decan la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București și preot coslujitor la biserica Icoanei din București.

Părintele Nicolae Necula s-a născut la data de 18 martie 1944, în satul Nicolești, comuna Puiești, județul Buzău, din părinții Dumitru și Safta, de profesie agricultori, fiind ultimul dintre cei patru frați. După absolvirea școlii elementare, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Buzău, pe care le-a absolvit ca premiant de serie, cu media 9,98, în anul 1964.

Ulterior, a urmat cursurile Institutului Teologic de grad Universitar din București, pe care le-a absolvit în anul 1968, prezentând teza de licenţă intitulată: Arhiepiscopul Simion al Tesalonicului ca tâlcuitor al Liturghiei Ortodoxe, la disciplina Liturgică, Pastorală și Artă creștină, obținând calificativul „Excepțional”, cu nota 10.

A absolvit Institutul teologic cu media 9,95, ca premiant de serie. Pentru perfecționarea studiilor teologice, a urmat, la același Institut, între anii 1968 – 1971, cursurile de doctorat în teologie. Au urmat apoi perioadele de studii post-doctorale peste hotare la: Institutul de studii superioare copte din Cairo (Egipt, 1970-1971), Institutul Teologic Ortodox din Balamand (Liban, 1971), Facultatea de Teologie Valdeză și Institutul Pontifical Oriental din Roma (Italia, 1974-1975), precum și la Institutul pentru Bisericile Orientale din Regensburg (Germania, 1981).

La 27 octombrie 1977, a susținut examenul pentru titlul de Doctor în Teologie, prezentând teza: Doctrina și viața religioasă a Bisericii Copte reflectate în textele ei liturgice – rugăciuni și imne, în urma căreia a fost declarat Doctor în Teologie, la specialitatea Liturgică, Pastorală și Artă creștină, cu media 10. Teza, lucrată sub îndrumarea regretatului Preot Profesor Dr. Ene Branişte, a fost publicată în revista „Ortodoxia”, an XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 473-626 și în extras, Bucureşti, 1977, 173 p.

Căsătoria cu doamna Gabriela Elena, profesoară de matematică, în prezent pensionară, a fost binecuvântată cu doi copii: Maria-Laura și Cristian. La 24 decembrie 1974, a fost hirotonit diacon, apoi preot, la 30 ianuarie 1976, pe seama Paraclisului Sfânta Ecaterina al Institutului Teologic de grad Universitar din București.

Începând cu luna noiembrie a anului 1977, a fost îmbisericit la Parohia Icoanei din Capitală, unde a activat din 1964 până în 1975, în postul de cântăreț. La 15 septembrie 1986 a fost numit preot coslujitor, pe postul II la această parohie, unde a slujit până la pensionare.

În perioada 15 septembrie 1986 – 15 ianuarie 1989 a slujit la biserica Schitul Darvari, filială a Parohiei Icoanei, astăzi mănăstire. Pentru activitatea pastorală a fost răsplătit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, cu rangul onorific de iconom stavrofor, cu cruce patriarhală, la 6 octombrie 1991. 

La 12 octombrie 2000, a fost distins cu crucea patriarhală a Patriarhului ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, la 14 noiembrie 2004, cu Crucea Arhiepiscopului Anastasie Yanoulatos al Tiranei, Primatul Bisericii Ortodoxe din Albania, iar la data de 5 mai 2014, noi i-am acordat Ordinul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

În data de 1 octombrie 1975, a fost numit asistent la Institutul Teologic de grad Universitar din București, la secția de Teologie Practică, și a funcționat în acest post până la 1 decembrie 1978, conducând seminariile de Liturgică, Omiletică, Drept bisericesc și Cântare bisericească, la anii III și IV.

În ziua de 18 martie 1984, a susținut și a trecut examenul pentru ocuparea postului de profesor la disciplina vacantă de Liturgică, Pastorală și Artă creștină, fiind recunoscut și validat de forurile bisericești și de stat, ca profesor titular, cu data de 1 septembrie 1984.

De la 1 aprilie 1996, până la 1 martie 2000, a fost prodecan al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București, iar de la 1 martie 2000, a fost ales decan. La 19 februarie 2004, a fost reales decan pentru încă un mandat de patru ani, pe care l-a încheiat în 2007.

La 24 mai 2002 i s-a conferit titlul academic de Doctor honoris causa al Universității Aurel Vlaicu din Arad, iar la 7 februarie 2004, Ordinul „Meritul cultural” în grad de Comandor, categoria G, „Culte”, al Președintelui României.

De la 1 noiembrie 1983, a fost membru și vicepreședinte al Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române, unde a predat la cursurile de pregătire a candidaților și a participat la examenele regulamentare și la recepțiile finale pentru lucrările de pictură. De la 1 ianuarie 1994 până la 20 decembrie 1996, a făcut parte, ca membru titular, din Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice.

A făcut parte din Comisia de Științe Umaniste din cadrul Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare (C.N.E.A.A.) și din Comisia pentru Teologie din cadrul Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.).

Ca doctorand, redactor și cadru didactic universitar, a publicat teza de doctorat, șase cărți, numeroase studii și articole științifice, recenzii, documentare, comentarii, note, prefețe și postfețe la teze de doctorat, predici la diferite sărbători, necrologuri, a diortosit cărți de cult, cronici, note și reportaje, a realizat numeroase referate la teze de doctorat, a fost membru în comisiile de concurs la toate examenele de doctorat ale secției de Teologie Practică, a condus și îndrumat lucrările de seminar și referatele doctoranzilor, la disciplina principală și secundară, începând din anul 1982.

Sub îndrumarea sa științifică, un număr de 23 de candidați au obținut titlul academic de doctor în teologie. A colaborat cu regularitate, din anul 1992, la revista Vestitorul Ortodoxiei, periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române, cu articole de specialitate, publicând până în prezent un număr de 212 de articole tematice, dintre care primele 90 au alcătuit volumul I al lucrării Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, următoarele 70, volumul II al lucrării, alte 30, volumul III.

A publicat, din 1992, timp de un an și jumătate, 80 de articole în ziarul Expres Magazin, la rubrica „Călăuză liturgică”, care au fost reeditate sub formă de carte, cu titlul Biserică și cult pe înțelesul tuturor. De asemenea, a publicat peste 66 de articole cu profil liturgic în diferite reviste, periodice, ziare de largă circulație. A participat la numeroase emisiuni de televiziune sau radio în care au fost dezbătute probleme cu subiecte privind Biserica, teologia, societatea și cultura românească.

Părintele profesor Nicolae Necula a însemnat mult pentru Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, dar și pentru învățământul academic teologic românesc în general, precum şi pentru biserica Icoanei, unde a slujit lui Dumnezeu vreme de aproape cinci decenii, păstorind și povățuind nenumărați fii duhovnicești. În mod deosebit, a însemnat mult pentru familia sfinției sale – Doamna Gabriela Elena și cei doi copii, Maria-Laura și Cristian, care l-au susținut cu multă dragoste și jertfelnicie în misiunea sa.

Pentru toată activitatea sa bogată de slujire a Bisericii, ne simțim datori să aducem prinos de mulțumire lui Dumnezeu şi să ne rugăm pentru odihna sufletului său în pacea, bucuria şi iubirea Preasfintei Treimi.

Bucuria de a sluji lui Dumnezeu, darul cântării cu care era înzestrat, preocuparea pentru calitatea și studiul muzicii, repertoriul muzical impresionant pe care-l deținea și-l împărtășea cu drag, au definit sufletul său nobil, aplecat spre tot ceea ce este frumos și sfânt.

Studiul permanent, dar și memoria impresionantă pe care o avea, au rodit lucrări teologice de valoare, evidențiind un om de cultură foarte profund. Chipul senin al dascălului dedicat catedrei, bucuria întâlnirii cu studenții, atitudinea sociabilă și deschisă pentru credincioșii de la biserica Icoanei, răbdarea cu care era înzestrat, l-au făcut să fie iubit, căutat și urmat de mulți credincioşi ai Bisericii.

O viață întreagă dăruită lui Dumnezeu și oamenilor se așează astăzi în lumina şi pacea Domnului Iisus Hristos, Căruia ne rugăm să primească sufletul slujitorului Său, Nicolae preotul, în lăcașurile Sale și să-l odihnească împreună cu Sfinții Săi slujitori.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru familia îndoliată,

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: basilica.ro