Părintele Vasile Stoleru – Mărturisitor în temnițele comuniste

Prin Sentința nr. 603 din 22 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Iași, în deplasare la Botoșani, a fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.

Părintele Vasile Stoleru s-a născut la 30 ianuarie 1907, în comuna Davideni, județul Storojineț. După școala primară, a urmat Liceul „Regele Ferdinand I” din Storojineț (1929), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1934). La 14 iunie 1934 a fost hirotonit preot de către Arhiereul-vicar Ipolit Vorobchievici în capela mitropolitană din Cernăuți, pe seama Parohiei Botușanița, județul Rădăuți. Din februarie 1935, slujește la Parohia Budeniț, județul Storojineț, deși este încadrat la Mitocul Dragomirnei. Între mai-august 1940 este administrator parohial la Parohia Carapciu pe Siret, același județ. La cedarea Bucovinei de Nord, părintele Stoleru se refugiază în teritoriul neocupat, fiind numit preot ajutător la Mitocul Dragomirnei, județul Suceava. La 17 iulie 1941 revine la Parohia Carapciu, unde va sluji până la al doilea refugiu, cel din martie 1944. Ajunge să slujească la Avrig, județul Sibiu, până în august 1945 când revine în Bucovina, dar ca slujitor II la Parohia Ițcani, județul Suceava. La 1 decembrie 1945 se transferă la Parohia Drăgoești, județul Suceava, iar din 15 mai 1947 la Parohia Bălăceana, același județ, unde va fi numit paroh. Aici reface lăcașul de cult și cimitirul. La 3 iunie 1951, mitropolitul Sebastian Rusan târnosește biserica parohială de la Bălăceana. Părintele Vasile Stoleru se distinge ca un slujitor autentic, după cum protopopul avea cuvinte de apreciere la adresa lui: „preot, predicator, cântăreț și liturgist foarte bun; duce o viață morală foarte bună”.

În noaptea de 15 spre 16 iulie 1959 este arestat de Securitate. În ancheta de la Securitatea din Suceava, părintele Stoleru este acuzat de reorganizarea grupului legionar din localitatea în care domicilia. Părintele a refuzat să recunoască orice acuzație de ordin ideologic. Cu toate acestea, anchetatorii au insistat asupra unor episoade din activitatea pastorală și gospodărească a părintelui. Este vorba despre amenajarea incintei cimitirului cu sprijinul unor credincioși sau despre refacerea curții parohiale. Securitatea considera acestea drept activități legionare, eludând în mod intenționat scopul acestora, anume de a reface spațiul parohial în pregătirea târnosirii bisericii în 1951. Apoi, tot în anchetă, părintele Stoleru a fost acuzat că nu ar fi cerut credincioșilor în predică să participe la activitățile obștești din localitate și la cele agricole din cadrul întovărșirii („omul seamănă toată săptămâna pe ogor, iar duminica și în alte sărbători trebuie să semene în biserică”). Prin Sentința nr. 603 din 22 octombrie 1959 a Tribunalului Militar Iași, în deplasare la Botoșani, a fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Botoșani, Jilava (martie 1960) și Aiud (martie 1960). La 12 decembrie 1960 a decedat în penitenciarul Aiud, din cauza unui cancer gastric.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

De la același autor

Ultimele din categorie