Să vedem ce fel de pravilă, ori mai exact de ce fel de însuşiri este nevoie din partea părinţilor pentru comuniunea cu fiica lor „dificilă”. Trebuie să subliniem că părinţii, crescându-şi copiii, se educă astfel și pe ei înşişi, însuşindu-şi canoanele de comportare în familie.

Iritarea e cel mai mare duşman al educaţiei în familie; dacă mama ori tatăl nu se educă pe sine întru nerăutate, această „ieşire din fire” într-un conflict cu copilul (cu fiica, în cazul dat), adeseori în familiile aflate întru neorânduială, poate să ducă la pierderea controlului asupră-ne şi la urmări înfricoşătoare. Părinţilor, nu vă mâniaţi! Fiţi înţelepţi şi vă va izbăvi Domnul de patima mâniei, de această stare diavolească!

Străduiţi-vă să vorbiţi (și să o educaţi pe fiica voastră) cu blândeţe şi cu calm, astfel încât de pe buzele voastră să nu iasă cuvinte care vor putea să surpe până şi zidurile Ierihonului. Nu uitaţi de încă un lucru: dialogul cu fiica trebuie să se poarte cu respect faţă de aceasta; copiii care cresc nu suportă iritarea în grai, ci îi preţuiesc pe oamenii care vorbesc cu ei la fel ca şi cu oamenii mari. De la o vârstă fragedă, copilul se deprinde cu nevoinţa, însă părinţii nu trebuie să uite că educaţia întru nevoinţă va fi mai cu izbândă dacă rezultatele acestei osteneli se află sub controlul lor.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 10-11)