„Părinţii Patericului despre pocăinţă” – Pr. asist. univ. dr. Liviu Petcu
La Editura Doxologia a apărut volumul „Părinţii Patericului despre pocăinţă”, semnat de pr. asist.univ.dr Liviu Petcu. Prezentul volum prezintă și analizează realitatea cea mai importantă a vieții noastre prezente, și anume experiența pocăinței sau a întoarcerii de la păcat și din răutate la virtute, ca stare firească și de sănătate a sufletului.
Meritele acestui volum sunt multiple. În primul rând, faptul de a pune în valoare cuvintele duhovnicești și învățăturile unor Sfinți Părinți și importanți scriitori bisericești, precum: Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Ciprian al Cartaginei, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Scărarul, Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, părinții Patericului și părinții filocalici.
De asemenea, considerațiile istorice referitoare la originile monahismului creștin, figurile lui reprezentative, calitățile și harismele părinților duhovnicești, precum și problema autorității și a libertății, a discernământului și a echilibrului moral dau volumului caracterul de lucrare de aprofundare patristică.
Este tipică Patericului condamnarea păcatului, părăsirea lui și îmbrățișarea pocăinței. În ciuda dificultăților și intensității luptei lor ascetice, acești eremiți sunt caracterizați de un sentiment de bucurie și nu de mâhnire. Răsfoind acest volum ne dăm seama că părinții din Pateric au convingerea că pocăința intensă nu duce către descurajare sau deznădejde, ci la cereasca bucurie.
Prefacerea totală a omului este una dintre cele mai mari minuni, care, de-a lungul timpului, a fost validată prin şirul nesfârșit de mucenici, sfinţi, convertiţi şi transfiguraţi. Μετάνοια [metanoia] sau schimbarea minții, a modului de a gândi și pocăința, în general, este totala descompunere a sinelui păcătos al omului şi imediata lui metamorfozare în subiect de jertfă. Omul cel vechi moare, se naşte unul nou, viu întru Hristos Domnul, un om eliberat din robia păcatului şi de sub stăpânirea satanei, circumscris de alte coordonate etice și duhovnicești. Pocăinţa era parte integrantă a programului monahal. Toate mijloacele de pocăinţă – post, rugăciune, lacrimi, căinţă etc. – aveau ca singur obiectiv crearea „omului nou” (νέος άνθρωπος). Precum Părinții înșiși mărturisesc, strădania principală trebuie să fie starea neschimbată a inimii, cu gândul îndreptat întotdeauna către Dumnezeu și către cele dumnezeiești.
Cartea poate fi comandată online, aici: https://edituradoxologia.ro/parintii-patericului-despre-pocainta.
Despre Sfânta Parascheva, altfel
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro