„Acum toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele dedesubt”

„Acum toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele dedesubt“ (Canonul pascal)

Iubiții mei fii sufletești,

După o iarnă lungă și grea, uniți în cugete, cu inimile tresăltând de bucurie, primeniți duhovnicește după Sfântul și Marele Post al Paștilor, sărbătorim astăzi, la început de lună aprilie, minunea Învierii din morți a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Bucurie mare stăpânește astăzi inimile tuturor creștinilor din lumea întreagă, precum odinioară bucuria pe care au avut-o femeile mironosițe care în dimineața Învierii au avut prilejul de a se întâlni cu Hristos Cel Înviat și care le-a spus cuvintele: „Bucurați-vă!“ (Matei 28, 9).

Bucurie sfântă umple sufletele noastre astăzi la auzul cântărilor de slavă și de biruință, precum odinioară bucuria pe care au primit-o sfinții apostoli și ucenici ai Domnului atunci când în ziua Paștilor L-au văzut pe Stăpânul ridicat din morți și binecuvântându-i le-a zis „Pace vouă!“ (Ioan 20, 19).
Plină de adânci învățăminte este ziua de astăzi pentru noi, căci astăzi „toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele dedesubt“, prin Învierea din morți a Celui ce este cu adevărat „Lumina cunoștinței“ și „Soarele dreptății“.


În această noapte sfântă a Paștilor suntem chemați cu toții să primim lumină din lumina cea pururi vie a lui Hristos, Cel ce a izvorât din mormânt „ca un mire din cămară“, iar această lumină are darul de a ne preface și pe noi în purtători de lumină și vestitori ai Învierii lui Hristos, Cel ce este cu adevărat „Învierea și viața tuturor“ (Ioan 11, 25).


Ascultând chemarea sfântă a Bisericii adresată fiilor ei: „Veniți de luați lumină!“, ne regăsim cu toții în fața sfântului altar și, plecându-ne fruntea în fața Biruitorului morții, Îi așternem la picioarele Lui toată dragostea și recunoștința noastră și-L lăudăm cu cântarea aleasă „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le“.


Iubiți credincioși,

Praznicul Învierii Domnului este cu adevărat o sărbătoare a luminii, așa cum auzim cântându-se în această noapte la strană: „Acum toate s-au umplut de lumină – și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care s-a întărit“ (Canonul Paștilor) sau „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință“ (Canonul Paștilor).


Din aceste frânturi de cântare sfântă pascală se desprind două adevăruri fundamentale. Unul privește Învierea din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar al doilea privește încrederea noastră în învierea obștească la sfârșitul veacurilor.
Învierea Mântuitorului este minunea cea mare care covârșește mintea noastră și prin care „toate s-au umplut de lumină“, atât cele cerești, cât și cele pământești, ba mai mult și cele din adâncurile pământului.


Pe adevărul Învierii, devenit adevăr de credință și de mărturisire, se reazemă întreaga învățătură a Bisericii și aceasta pentru că Învierea a fost pecetea lucrării dumnezeiești a Mântuitorului, cea care a consfințit întreaga Sa învățătură, precum și Jertfa Sa pe Crucea Golgotei. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel a rostit cuvintele: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră“ (I Corinteni 15, 14), arătând prin aceasta însemnătatea Învierii Domnului pentru mântuirea credincioșilor.


Învierea Domnului ne lămurește nouă credința în învierea obștească a morților și deci în învierea fiecăruia dintre noi.
Sfântul Apostol Pavel ne arată această realitate atunci când grăiește: „iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii. Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începător (al învierii) celor adormiți… Căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia“ (I Corinteni 15, 19-22).


Pe parcursul vieții Mântuitorul a stăruit în chip deosebit asupra învățăturii Sale despre învierea morților, legând-o nemijlocit de propria Sa Înviere, ba mai mult a întărit-o prin învierile din morți pe care El le-a săvârșit și care sunt amintite în Sfânta Evanghelie: învierea fiului văduvei din Nain, învierea fiicei lui Iair și învierea lui Lazăr cel mort de patru zile.


În această zi a Învierii în fața ochilor noștri sufletești stă Însuși Mântuitorul Hristos Cel înviat și ne spune și nouă ca odinioară ucenicilor: „Vedeți mâinile și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase cum Mă vedeți pe Mine având“ (Luca 24, 39).
Ni se descoperă așadar taina credinței creștine despre Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos, din care izvorăște lumina și frumusețea acestei sfinte sărbători. Învierea Domnului este sărbătoare a luminii celei neînserate, a luminii care a învins puterea și întunericul morții și a întărit stăpânia vieții.
Învățătura Sfintei noastre Biserici ne arată că lumina Mântuitorului ni se împărtășește tuturor prin Taina Sfântului Botez mai întâi când ne renaștem duhovnicește la viața cea nouă pentru a deveni purtători de lumină și urmași ai lui Hristos, îmbrăcându-ne cu lumina Duhului Sfânt, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat“ (Galateni 3, 27).


Ceea ce am primit la Botez avem datoria să desăvârșim prin viața și faptele noastre de fiecare zi, pentru a fi vrednici de chemarea noastră de creștini și pentru ca Hristos să ia chip în sufletele noastre.


„Umblați ca fii ai luminii! – ne poruncește apostolul neamurilor – Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr, încercând ce este bineplăcut Domnului. Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului“ (Efeseni 5, 8-11).


Lumina lui Hristos ne-a descoperit pe Dumnezeu Cel milostiv și drept, pentru care se cade, așadar, să credem în El, să ascultăm și să împlinim voia Lui cea sfântă și mai cu seamă porunca cea mare a iubirii potrivit cuvântului Scripturii ce zice: „Îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre“ (Coloseni 3, 14-15).


După învățătura Sfintei Evanghelii, noi, creștinii, ca unii ce suntem următori ai lui Hristos, trebuie să ne străduim a deveni făclii de lumină din lumina cea neînserată a Învierii Domnului Hristos, Care ne poruncește celor ce credem în El: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri“ (Matei 5, 16).


Se cade să ne străduim ca în viața noastră să căutăm să agonisim cât mai multă lumină; Lumina lui Hristos împărtășită prin lucrarea harică și sfințitoare pe care o primim la fiecare Sfântă Liturghie ca și la celelalte lucrări dumnezeiești ale Sfintei noastre Biserici; Lumina cea necreată de care vorbea atât de frumos și de convingător Sfântul Grigorie Palama și pe care o putem experia fiecare dintre noi în focul rugăciunii fierbinți către Dumnezeu; Lumina faptelor celor bune, a lacrimilor și a pocăinței care odată agonisită este singura care ne însoțește dincolo în zările veșniciei în ziua când vom începe călătoria noastră către Patria cea cerească; Lumina pe care o primim apoi în minte și în suflet atunci când ne adăpăm din izvorul cuvintelor dumnezeiești ale Sfintelor Scripturi și, în fine, lumina gândului celui bun și a trăirii în Biserica lui Hristos cea „una, sfântă, sobornicească și apostolească“.


Iată cum Biserica Ortodoxă, care este o Biserică a bucuriei și a Învierii, aduce în sufletele credincioșilor lumină, risipind întunericul neștiinței și al necredinței ne îndeamnă „să ne luminăm cu prăznuirea și unul pe altul să ne îmbrățișăm“, chemându-ne „să ne apropiem, purtătorilor de lumină“ de Hristos și să prăznuim „împreună cu cetele cele iubitoare de praznice Paștile lui Dumnezeu cele mântuitoare“ (Canonul Învierii).


Dreptmăritori creștini,

Anul acesta, creștinii de toate confesiunile și din toată lumea sărbătoresc Învierea Domnului în aceeași zi. Ortodocși, catolici sau protestanți, astăzi – în a patra zi a lunii aprilie – sărbătoresc Sfintele Paști. Acest lucru constituie un prilej minunat pentru toți creștinii ca să ne gândim mai adânc la Învățătorul și Răscumpărătorul nostru.


Într-o lume aflată în debusolare și înstrăinare spirituală, acesta este un prilej binecuvântat pentru afirmarea identității creștine și pentru trăirea în lumina adevărurilor veșnice ale Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos cel Răstignit și Înviat.


Este de datoria noastră să ne rugăm și să lucrăm în așa fel încât întreaga noastră viață să fie bazată pe principiile Evangheliei și să fim mereu gata de a ajuta și de a sprijini pe cei aflați în necazuri, în suferințe și în încercări, biruind toate potrivniciile lumii prin credință, prin iubire și prin toată fapta cea bună.
Vă îndemn, așadar, să petreceți cu bucurie, cu mulțumire și cu dragoste aceste sfinte sărbători ale Învierii Domnului, rămânând credincioși dreptei învățături a Mântuitorului Hristos, păstrată în tezaurul Bisericii noastre străbune, și iubindu-ne unii pe alții să ne sprijinim întreolaltă după cuvântul apostolului Pavel.


Să ne bucurăm, așadar, că ne-am învrednicit a primi în sufletul nostru lumină din lumina cea neînserată a lui Hristos cel Înviat, să ne străduim la rândul nostru să fim purtători de lumină și, rugându-L pe Tatăl ceresc să fie cu noi, ajutându-ne să trăim în liniște și în bună înțelegere, să prăznuim așa cum se cuvine, după toată datina noastră românească și creștinească, „această numită și sfântă zi..., al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor“.


Îmbrățișându-vă pe toți cu părintească dragoste și rugându-mă Mântuitorului Hristos să vă dăruiască îndelungare de zile cu pace și sănătate, vă vestesc din toată inima „Hristos a înviat!“


„Adevărat a înviat!“.


Al vostru, de tot binele voitor și împreună pururea rugător către Hristos Domnul cel Înviat,


† VISARION


Episcopul Tulcii


Dată în reședința noastră episcopală din Tulcea la praznicul Învierii Domnului din anul mântuirii 2010.

 

De la același autor

Ultimele din categorie