Acest fel de a gândi învinovăţeşte victima. Deşi e responsabilă pentru acţiunile sale, persoana care bea e încătuşată de ceva mai puternic decât ea, ceva despre care s-a tot vorbit de secole. În termeni medicali, se foloseşte cuvântul „alcoolism“. În Biserică, îi spunem „patima beţiei“

Medicina are remediile specifice pentru această boală, incluzând dezintoxicarea, consilierea şi diferite forme de terapie, ajungând la anumite rezultate. Biserica, de asemenea, are unele remedii, ce pot include trimiterea persoanei la doctor ori terapeut, dar în Biserică se înlocuieşte consilierea seculară cu cea spirituală, „duhovnicească“. Unul dintre punctele forte ale abordării alcoolismului în Biserică este cel al căinţei. Fără căinţă este imposibil să ajuţi alcoolicul sau să se ajute el însuşi. Iată un scurt studiu de caz ca exemplu.

Fără onestitate personală, nu e posibilă recuperarea

Deoarece alcoolul îi poate cauza unele probleme personale, am încercat să ajut un tânăr să-şi controleze cantitatea de băutură pe care o bea şi să reducă, de asemenea, frecvenţa prilejurilor de băut. Această încercare nu a avut succes, aşa încât i-am sugerat să se gândească la a se abţine total de la consumul de băuturi alcoolice. Nu a fost de acord cu acest lucru, deoarece persista în înşelarea că nu aceasta ar fi cauza problemelor sale. Şi totuşi, acest tânăr nu se putea opri din băutură pentru perioade mai lungi de timp, iar când bea, devenea de nerecunoscut. După câteva şedinţe de consiliere duhovnicească, a ajuns să accepte faptul că, într-adevăr, alcoolul îi fura toate lucrurile bune din viaţă şi le înlocuia doar cu unele rele. El „şi-a venit în sine“, aşa cum se spune în Parabola fiului risipitor. Şi-a recunoscut situaţia şi neputinţa de a ieşi din ea şi a recunoscut că are nevoie de ajutor. Fără această onestitate personală, nu ar fi fost posibil niciun progres în ajutorul lui. Dar acesta a fost doar începutul unui „proces de vindecare“, ancorat în spiritualitate.

Acest mod de viaţă l-a dus mai aproape de Dumnezeu

Prin consilierea duhovnicească, el a recunoscut că Dumnezeu poate şi îl va ajuta să se oprească total din băut, datorită iubirii nemărginite pe care o are faţă de om, ajutându-l pe acesta. Pentru tânărul în discuţie a fost nevoie să mediteze asupra felului în care lucrează Acesta. Dumnezeu nu acţionează singur în aceste cazuri. E nevoie de o conlucrare divino-umană, o sinergie între actele omului şi lucrarea Domnului. Această împreună-lucrare include demersul lui de a-şi face un inventar personal moral al acţiunilor sale, al păcatelor şi al felului egoist de a trăi. Acest inventar a fost urmat de spovedanie şi participare la viaţa liturgică a Bisericii. A luat o decizie fermă de a-şi încredinţa întregul ego şi întreaga viaţă grijii lui Dumnezeu şi să trăiască fiecare zi într-o manieră în care credea că Domnul ar vrea să fie. Această decizie a constat în dezvoltarea unui program zilnic de meditare, rugăciune şi participare constantă la Tainele Bisericii, în special spovedania şi Sfânta Împărtăşanie. Aceasta înseamnă nu doar că şi-a mărturisit păcatele, ci chiar a acţionat în sensul schimbării vieţii (Praxis) prin căinţă, prin întoarcerea la Domnul. Acest mod de viaţă l-a dus mai aproape de Dumnezeu (Theosis) şi l-a îndepărtat de vechiul mod de viaţă.

Tânărul despre care vorbesc nu s-a putut întoarce la băutură nici măcar în cantităţi moderate, deoarece alcoolismul este o boală incurabilă şi e nevoie de abstinenţă totală pentru a considera „reuşit“ demersul terapeutic.

Test pentru depistarea alcoolismului

Deoarece consumul de alcool face parte dintre deprinderile „naturale“ ale românilor, cu greu s-ar putea considera cineva alcoolic ori dependent. Am putea spune că avem o toleranţă foarte crescută faţă de alcool, nu e multă vreme de când chiar şi copiii erau „liniştiţi“ cu suzete improvizate din cârpe înmuiate în ţuică. Şi totuşi, alcoolismul este o boală, sursă pentru o viaţă nefericită. Vă prezentăm mai jos, cu titlu informativ, un set de întrebări pentru depistarea faptului de a fi alcoolic. Acest test este folosit la John Hopkins University Hospital, din Baltimore, Maryland, SUA, pentru a-i ajuta pe pacienţi să decidă dacă sunt sau nu alcoolici. Şi deoarece consumul de alcool nu este singura dependenţă la modă în zilele noastre, verbul „a bea“ poate fi înlocuit cu orice activitate asupra căreia vă îndoiţi că mai aveţi control.

1. Pierdeţi timp de la serviciu din cauza băutului?

2. Sunteţi nefericit în viaţa de familie din cauza băutului?

3. Beţi pentru că sunteţi timid?

4. Băutul vă afectează reputaţia?

5. Aţi simţit vreodată remuşcări după ce aţi băut?

6. Aţi intrat în dificultăţi financiare ca rezultat al băutului?

7. Căutaţi o companie de joasă speţă sau un mediu inferior atunci când beţi?

8. Neglijaţi bunăstarea familiei din cauza băutului?

9. V-a scăzut ambiţia de când beţi?

10. Aveţi o poftă irezistibilă de a bea la anumite ore din zi?

11. Vă trebuie băutură a doua zi după beţie?

12. Aveţi insomnii din cauza băutului?

13. V-a scăzut randamentul de când beţi?

14. Vă ameninţă băutul serviciul sau afacerile?

15. Beţi ca să scăpaţi de griji sau necazuri?

16. Beţi de unul singur?

17. Aţi avut vreodată o pierdere completă de memorie ca rezultat al băutului?

18. Aţi urmat vreodată un tratament împotriva băutului?

19. Beţi ca să vă câştigaţi încrederea de sine?

20. Aţi fost vreodată internat sau închis din motive de ebrietate?

Rezultatul se poate stabili pe loc şi nu e nevoie să răspundeţi afirmativ la toate întrebările. Dacă aţi răspuns „da“ la trei întrebări sau dacă aveţi în casă o persoană despre care ştiţi că ar putea răspunde astfel la trei sau mai multe întrebări, puteţi începe să citiţi mai multe materiale despre dependenţă şi cum se poate ieşi din ea.