Dacă noi ne unim cu gândurile cele rele aduse în minte de diavol, atunci ne aflăm săvârşind păcatul; iar dacă ne luptăm cu ele şi le respingem, atunci ne aflăm făcând binele. Acesta este „zgomotul cugetelor” care nu pot fi oprite. Duhul cel necurat are sporire mare numai asupra celor pătimaşi, iar faţă de cei ce s-au curăţit de patimi îşi dezlănţuie atacurile numai în parte sau din afară. Este oare cu putinţă ca omul, mai ales cel tânăr, să nu se aprindă şi să nu se tulbure de cugete trupeşti? Dar trebuie să se roage Domnului Dumnezeu ca să-i ajute să stingă scânteia patimilor necurate chiar de la început. Atunci nu va creşte în om focul patimilor.

(Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 393)