Pavecernița, Dupăcinarea sau Noptânda, este slujba de seară care, după cum arată și denumirea ei, se săvârșește după cină. În primele secole creștine, Pavecernița se săvârşea de către călugări în biserică după masa de seară. Acest oficiu încheia cursul liturgic zilnic şi reprezenta slujba de seară. 

Despre vechimea acestei slujbe ne informează Eusebiu al Cezareii, de la care aflăm că, la începutul secolului al patrulea, cea de-a șaptea Laudă bisericească zilnică – Pavecernița, se săvârșea între masa de seară și culcare. Cel mai probabil este că Sfântul Vasile cel Mare a consacrat această slujbă în serviciul divin public al Bisericii, întrucât în lucrarea „Regulile monahale mari”, el prescria că trebuie făcută o rugăciune între ultima masă a zilei și culcare, adică între Vecernie și Miezonoptică.