Cei ce nu voiesc să facă cele ale legii, şi nici nu vor să asculte, să se pregătească să asculte şi să rabde cele pe care nu le voiesc. Că de vom tăcea noi, pietrele vor striga. Dacă cineva va grăi cu îndrăzneală cele ce sunt de folos sufletesc, plată va lua. Iar de va grăi cele ce sunt spre odihna ascultătorilor, judecată făţarnică va lua. Pentru că este bine omului să ia folos grăind adevărul, şi să fie mai bine urât de toți, decât să vatăme vorbind deşertăciuni şi să fie iubit de oameni. Că pe cei urâţi de oameni fără dreptate, îi va ridica Domnul. Iar pe cei iubiţi de dânşii, Domnul îi va defăima. Că multe sunt căile pocăinţei. Întâi este ca să ne pocăim de păcatele noastre. A doua cale de pocăinţă este să iertăm aproapelui greşelile. A treia cale este rugăciunea făcută din toată inima. A patra cale este milostenia. A cincea cale de pocăinţă este a avea întotdeauna smerenia inimii şi a minţii. Deci să nu ne lenevim, ci prin toate aceste căi de pocăinţă să călătorim în toate zilele vieţii noastre, căci foarte plăcute sunt acestea lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slavă în veci. (Sfântul Macarie)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Epicopiei Romanului, Bacău, 1998, p. 96)