Cârtirea poate ajunge obișnuință, căci cârtirea aduce după ea altă cârtire și nefericirea altă nefericire. Cel care seamănă nenorocire seceră nenorociri și adună neliniște. În vreme ce acela care seamănă doxologie primește bucuria dumnezeiască și binecuvântarea veșnică.

Cel care e cârtitor, oricâte binecuvântări i-ar da Dumnezeu, nu le recunoaște. De aceea se îndepărtează de el Harul lui Dumnezeu și se apropie ispititorul. Îl vânează continuu ispititorul și-l bagă în tot felul de încurcături, în vreme ce pe cel recunoscător îl vânează Dumnezeu cu binecuvântările Sale.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 140)