Pe măsură ce omul se străduiește să lupte cu patimile sale și să se cațere pe scara virtuților spre Înviere, se întețesc și ispitele. Poate de aceea ni se accentuează, astăzi, un caz deosebit de posesiune satanică și mijloacele de a o birui. Îl relatează toți trei evangheliști sinoptici: Matei, Marcu și Luca.

Coborând Iisus cu cei trei apostoli de pe muntele Taborului, unde avusee loc Schimbarea la Față, a văzut popor mult adunat în jurul ucenicilor iar un om s-a apropiat și a zis: Învățătorule, vindecă-mi copilul că îl stăpânește un duh surd și mut, și-l aruncă în foc și-n apă, îl zdrobește și-l chinuiește. Dacă poți, ajută-mă! Am rugat pe ucenicii Tăi dar n-au putut să izgonească duhul cel rău.

– O neam necredincios, până când voi fi cu voi, până când vă voi răbda pe voi? Aduceți-l la Mine. Văzându-l pe Iisus duhul a zguduit cu putere pe copil, iar tatăl și-a întețit și el rugăciunea.

– De poți ceva, ajută-ne, ai milă de noi.

– De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede.

– Cred, Doamne, ajută necredinței mele.

Tatăl n-a avut credința sutașului roman, a lui Iair, a cananeencei. El a avut în schimb smerenia de a recunoaște neputința sa și a avut puterea de a cere cu tărie ajutorul lui Dumnezeu. Iisus a vindecat copilul, iar la întrebarea ucenicilor de ce n-au putut ei să-l vindece le-a spus: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și post”. […]

Satana reușește, în general, prin ispită să se infiltreze în toți oamenii. Nimeni nu este fără de păcat. În fiecare dintre noi, mai accentuat sau mai puțin accentuat, putem recunoaște puțină diavolie. Un om mândru care judecă toate prin sine, unul care se mânie gata să lovească, un om care minte vrând să reușească prin minciună, altul stăpânit de lăcomie, de zgârcenie, de desfrânare, toți de fapt, sunt stăpâniți de satana. Uneori lângă sufletul curat, duhul rău stă de strajă, unde este mai mult avânt pentru Dumnezeu, acolo vrea să se infiltreze. Aceasta este acțiunea lui de satană, ca mijloc, ca unealtă împotriva lui Dumnezeu. Iisus ne arată prin evanghelia de astăzi că împotriva diavolului putem lupta prin două mijloace puternice: postul și rugăciunea. Este totodată un avertisment pentru verificarea și întărirea noastră; ne despart doar trei săptămâni până la Înviere.

(Preotul Boris Răduleanu, Semnificația Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, București, 1996, pp. 138-139; 141)