Părintele Profesor Adrian Niculcea este editorul unui volum cu totul aparte. Preot Marcu Toma, Rugăciunea lui Iisus după Spovedaniile pelerinului rus (Editura Evanghelismos, București, 2019, 367 pg.). Lucrarea apare la puțin timp după publicarea unei alteia, Teologia Sfântului Antonie cel Mare – apărută la aceeași editură – și reprezintă o recuperare din manuscrisele pierdute ale acestui mucenic modern, Părintele Marcu Toma.

Pornind de la lectura volumului Spovedaniile pelerinului rus, semnalată la curs de către Profesorul Nichifor Crainic și tradusă dintâi din limba franceză de către preotul Ștefan Dobra, cu o prefață a Părintelui Toma Chiricuță, autorul nostru se descoperă dinaintea unui amplu tezaur de cultură a rugăciunii. De care nu poate să se mai despartă. Asupra căruia revine mereu și mereu. Acestui prim volum al Spovedaniilor, amintit de noi, i se adaugă cunoașterea unui volum dactilografiat, traducere a unui doctorand al lui Nichifor Crainic, Pr. Gh. Tinica – susținut în publicare, se pare, de către Părintele Vasile Ionescu, unul din marii misionari ai Capitalei în acea vreme. O traducere integrală, elocventă în ochii pătrunzători de taină ai autorului nostru. Deși se prezintă, în repetate rânduri, drept un compilator al textelor de tâlcuire duhovnicească asupra practicării Rugăciunii Inimii, Părintele Marcu Toma se vădește el însuși un trăitor al acesteia, un atent grăitor cu Dumnezeu. Ori trăirea nu se lasă compilată. Și astfel asistăm la închegarea unui minunat și practic tratat de mistică și rugăciune activă, legată nu doar de analiza unei cărți, ci și de împrejurările concrete ale vieții. La o reevaluare a nevoii duhovnicești de rugăciune în contextul vremii, teologiei academice și pastorale de atunci. Cu mare relevanță și pentru vremea de acum.

Volumul se deschide cu un Cuvânt introductiv al Părintelui Marcu, vizând sorgintea preocupărilor pe tema rugăciunii inimii, inclusiv în arealul românesc precum și unele date despre apariția Spovedaniilor Pelerinului rus (pp. 35- 53). O însemnare de final ne descoperă și timpul scrierii cărții: 26 noiembrie 1971. Acesta explică în parte și tonul apologetic și lipsurile din cunoașterea unor aspecte legate de lucrare sau articularea ei cu alte lucrări – precum Călătoria pelerinului către cer a lui Bunyan. O Lămurire (pp. 54-55) deschide mai apoi spectrul unei cercetări care apropie cartea de marile tratate de mistică ortodoxă: I. Diverse probleme legate de lucrarea rugăciunii (Definiția rugăciunii, Treptele rugăciunii, Piedicile în calea rugăciunii, Caracteristicile „științei rugăciunii”, Completări la problema rugăciunii, Efectele rugăciunii lui Iisus oglindite în pilde, pp. 54- 183); II. Căi, mijloace sau metode pentru săvârșirea rugăciunii (Necesitatea unei metode a rugăciunii,  Nevoia unei a rugăciunii neîncetate, Cum e posibilă „rugăciunea neîncetată”?, Harul lui Dumnezeu- esența „rugăciunii neîncetate”, Necesitatea coborârii minții în inimă, Rugăciunea inimii este pentru toți, Sincronizarea „rugăciunii lui Iisus” cu respirația, pp. 185- 277); III. Foloasele sfinte și roadele divine ale rugăciunii (Roada bucuriei sfinte, Roada iubirii sfinte- iubirea pentru Iisus Hristos, iubirea pentru oameni, iubirea pentru toate făpturile, Darul înțelegerii tuturor făpturilor, Darul iluminării minții, O nouă înțelegere a Scripturii, Darurile înțelegerii aprofundate a vieții creștine și al siguranței existenței lui Dumnezeu, Darul „apatiei” fizice, pp. 279- 356) și Încheiere (pp. 357- 359). Lucrarea beneficiază de o Prefață – Problema Rugăciunii lui Iisus în preocupările Părintelui Marcu Toma (pp. 13-32) și o Anexă – Un fel de „Postfață” (pp. 360-363) semnate de Părintele Adrian Niculcea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Ovidius” din Constanța – ambele sprijin de preț în înțelegerea programului de cultură al Părintelui. O carte frumoasă, facere a unei frumuseți de OM.

Sursa text și foto: tribuna.ro