Podoabe, farduri, îmbrăcăminte indecentă, obraz pudrat, buzele rujate sau ţigara în colţul gurii, le vedem frecvent pe stradă.

Nu-i greu de observat că efectul produselor cosmetice asupra feţei este contrar celui dorit. Chiar dacă la început obrazul fardat sau buzele rujate violet atrag atenţia trecătorilor, în câţiva ani toate aceste îmbâcseli colorate nu fac decât să accelereze uzura, ridurile şi îmbătrânirea.

Apoi mai este un amănunt pe care majoritatea femeilor îl neglijează cu desăvârşire. Atunci când ies în oraş se machiază cu atenţie să fie cât mai strălucitoare, dar când se întorc acasă, în compania intimă a familiei sau chiar a prietenului sunt nevoite să-şi şteargă vopselele şi să rămână cu adevărata lor faţă de serviciu care contrastează drastic cu cea de pe stradă.

Impresia este deplorabilă şi atunci se naşte întrebarea logică: pentru cine doresc femeile să arate impecabil? Un bărbat apreciază mai de grabă o frumuseţe naturală, curată şi fără nici un fel de machiaj. Să ne gândim cât farmec are privirea şi obrazul unei călugăriţe sau a unei femei de la ţară, care n-a folosit niciodată decât apă şi săpun.

Chiar mâinile unei femei cu unghii lungi şi încovoiate lăcuite şi cu pieliţa tăiată adânc, după un timp arată oribil. La fel părul vopsit şi imobilizat cu fixative puternice. În concluzie, tot ce este artificial în îngrijirea, ţinuta şi îmbrăcămintea femeilor nu poate sta niciodată alături de adevărata frumuseţe naturală şi sobră, asemănătoare crinilor câmpului, aşa cum a lăsat-o bunul Dumnezeu.

Poate că cineva dintre dumneavoastră s-a simţit jenat; vă rog din toată inima să nu mi-o luaţi în nume de rău. Tot ce am afirmat aici am facut-o în special pentru tineretul nostru minunat, pentru fetele noastre frumoase; să fie un semnal de alarmă.

(Părintele Arsenie Boca, Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină; îndrumător duhovnicesc, Editura Agaton, 2002, p. 144)