Fericit este omul ce are întru sine frica lui Dumnezeu! Căci unul ca acesta este arătat fericit şi de Sfîntul Duh: „Fericit bărbatul ce se teme de Domnul!” Căci, cu adevărat, cel ce se teme de Domnul este negreşit afară de toată meşteşugirea vrăjmaşului şi a scăpat de toată bîntuirea lui. Cel ce are frica lui Dumnezeu biruieşte cu lesnire izvodirile rău-meşteşugarului vrăjmaş, fiindcă acela nu-l robeşte pe dînsul întru nimic; căci, pentru frica lui Dumnezeu, nu primeşte dulceaţa trupului. Cel ce se teme de Domnul nu se răspîndeşte cu mintea aici şi acolo, fiindcă-L aşteaptă pe Stăpînul său, ca nu cumva să vină de năprasnă, şi să-l afle trîndăvindu-se şi să-l taie pe el în două. Cel ce are frica lui Dumnezeu nu se face fară de grijă, ci totdeauna se trezveşte. Cel ce se teme de Dumnezeu nu se dă pe sine somnului celui fără de măsură, căci priveghează şi aşteaptă venirea Domnului său. Cel ce se teme de Dumnezeu nu petrece cu nebăgare de seamă, ca să nu-L întărite pe Stăpînul său. Cel ce se teme de Domnul nu se trîndăveşte, ci totdeau­na se grijeşte de talantul său, ca să nu se căiască. Cel ce se teme de Dum­nezeu cearcă totdeauna cele ce plac Domnului său şi pe acestea le găteşte ca, după ce va veni, Domnul său să-L laude pe el pentru multe. Deci frica Domnului se face pricină de multe bunătăţi celor ce o au pe dînsa.

(Cartea Asculltarii, Ediţie îngrijită de Florin Stuparu şi monahul Filotheu Bălan, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, pp. 43-44)