Se cuvine episcopului să fie fără de prihană, curat, nebeţiv, blând, fără de răutate şi neiubitor de argint, bine chivernisindu-şi casa sa. Că dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască casa, cum va putea îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

Deci, dacă, pentru un episcop, astfel de porunci sunt zise, cu cât mai vârtos pentru tine? Că dacă tu, în zilele tale, munceşti la cele ce cresc din pământ, precum zici tu, şi munca ta aceasta sau sărăcia sau oricare altă slujbă omenească te împiedică de la rugăciunile tale către Dumnezeu, să nu te mâhneşti de aceasta, ci, mai vârtos, fă bine lucrul cel încredinţat ţie, așteptând de la Dumnezeu plată după osteneala ta, pentru lucrul cel încredinţat ţie, precum şi mai sus am arătat ţie din Sfintele Scripturi. Încă ai și în noapte ceasuri, câte ai și în zi. Împarte-le şi pe ele după putere: pe unele adică, spre odihna trupului, iar pe altele spre slujba lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu nu-L cuprinde nici un loc, ci precum zice dumnezeiescul David: „în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul" (Ps. 102, 22). Şi chiar de te-ar urî cineva pe tine pentru aceasta, să nu te mâhneşti, ci fă bine lucrul cel încredinţat ţie. Dumnezeului nostru, slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 224)